ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6551/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6551/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 382 din 17

decembrie 2003, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpatului C.E.L., pentru

săvârșirea infracțiunilor:

- prevăzute de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (parte

vătămată M.M.);

- prevăzute de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (parte vătămată

M.D.);

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., prin contopire, a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească

părții civile M.D. suma de 1.500.000 lei despăgubiri civile.

S-a luat act că partea vătămată M.M.

nu s-a constituit parte civilă.

S-a confiscat de la inculpat suma de

1.000.000 lei nepretinsă de păgubit.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în seara zilei de 18 aprilie 2002, ora 22,00, aflându-se pe

bulevardul George Enescu din municipiul Suceava, inculpatul a observat-o pe

partea vătămată M.M. și, din mers, i-a smuls rucsacul de pe umăr și a fugit

printre blocuri. Din rucsacul părții vătămate inculpatul a păstrat doar banii

(suma de 200.000 lei) abandonând buletinul de identitate și alte înscrisuri în

sediul P.T.T.R. Ițcani, unde au fost găsite și apoi restituite părții vătămate.

Prejudiciul aproximat la suma de 1.000.000 lei nu a fost recuperat.

La 29 aprilie 2002, în jurul orelor

5,45, inculpatul, aflându-se pe str. Oituz din același municipiu, a smuls

poșeta părții vătămate M.D. Inculpatul și-a însușit banii (suma de 825.000 lei

și două monezi de argint) iar poșeta, buletinul de identitate, alte acte le-a

abandonat, iar ulterior au fost găsite și restituite proprietarului.

Prejudiciul în sumă de 1.500.000 lei

a rămas nerecuperat pe parcursul urmăririi penale.

Inculpatul a apelat sentința

pronunțată la fond criticând-o, pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că

în mod greșit s-a reținut că s-ar face vinovat de săvârșirea celor două

infracțiuni de tâlhărie.

Curtea de Apel Suceava, găsind

critica neîntemeiată, prin decizia penală nr. 32 din 2 februarie 2004, a

respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei sus-menționate,

inculpatul a declarat recurs, motivând că apelul a fost judecat în lipsa sa,

iar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, că s-ar fi impus

efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă a avut

discernământ și întrucât se consideră nevinovat, în cauză se impune să se

dispună achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, reținând că este incident cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 21 C. proc. pen., deoarece s-a pășit la judecarea apelului

în lipsa inculpatului apelant și fără să se fi îndeplinit legal, procedura de

citare, prin decizia penală nr. 1241 din 18 februarie 2005 a admis recursul și

casând decizia, a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Suceava.

În rejudecare, apărătorul desemnat

din oficiu pentru inculpat a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice a

inculpatului, probă respinsă motivat de lipsa oricăror acte medicale privitoare

la starea de sănătate a apelantului, care a constant a declarat că nu suferă de

afecțiuni psihice. Totodată a solicitat nefiind stabilită cu certitudine

vinovăția sa, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 307 pronunțată la 3 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 382 din 17 decembrie 2003 a

Tribunalului Suceava, obligându-l pe acesta la plata sumei de 180 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs reiterând prin

apărătorul desemnat din oficiu motivele invocate în fața instanței de apel.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 6068/2005 fixându-se prim

termen de judecată la 21 noiembrie 2005. Deși a fost legal citat la adresa

indicată în chiar cererea de recurs, inculpatul nu s-a prezentat pentru a-și

susține motivele de recurs și pentru a-și formula toate apărările.

Examinând recursul, prin prisma

motivului invocat de apărătorul recurentului inculpat, respectiv dispozițiile art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acesta este nefondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru faptele reținute

în sarcină.

Astfel, părțile vătămate M.M. și M.D.

l-au identificat și recunoscut pe inculpat dintr-un grup de persoane ca fiind

persoana ce le-a deposedat de bunuri conform fotografiilor judiciare și

proceselor verbale existente în dosarul de urmărire penală. Mai mult, partea

vătămată M.D., căreia i s-au prezentat mai multe bluze de trening, a

recunoscut-o pe cea cu care inculpatul fusese îmbrăcat în dimineața când i s-a

furat poșeta.

Aceste probe coroborate cu

declarațiile părților vătămate M.M. care a indicat semnalmentele infractorului

și M.D. care în prezența inculpatului în fața primei instanțe, a afirmat că

acesta este cel ce i-a smuls geanta, dovedesc în mod indubitabil vinovăția

acestuia la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie asupra celor două părți

vătămate și confirmă justețea soluției de condamnare pronunțată, critica

formulată în recurs prin care s-a susținut nevinovăția fiind neîntemeiată.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte urmează să

respingă, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

De asemenea, în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.E.L. împotriva deciziei penale nr. 307 din 3 octombrie

2005 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

noiembrie 2005.