ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6551/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 382 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpatului C.E.L., pentru săvârșirea infracțiunilor: - prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (parte vătămată M.M.); - prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (parte vătămată M.D.); În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., prin contopire, a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.D. suma de 1.500.000 lei despăgubiri civile. S-a luat act că partea vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă. S-a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei nepretinsă de păgubit. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 18 aprilie 2002, ora 22,00, aflându-se pe bulevardul George Enescu din municipiul Suceava, inculpatul a observat-o pe partea vătămată M.M. și, din mers, i-a smuls rucsacul de pe umăr și a fugit printre blocuri. Din rucsacul părții vătămate inculpatul a păstrat doar banii (suma de 200.000 lei) abandonând buletinul de identitate și alte înscrisuri în sediul P.T.T.R. Ițcani, unde au fost găsite și apoi restituite părții vătămate.

Prejudiciul aproximat la suma de 1.000.000 lei nu a fost recuperat. La 29 aprilie 2002, în jurul orelor 5,45, inculpatul, aflându-se pe str. Oituz din același municipiu, a smuls poșeta părții vătămate M.D. Inculpatul și-a însușit banii (suma de 825.000 lei și două monezi de argint) iar poșeta, buletinul de identitate, alte acte le-a abandonat, iar ulterior au fost găsite și restituite proprietarului. Prejudiciul în sumă de 1.500.000 lei a rămas nerecuperat pe parcursul urmăririi penale. Inculpatul a apelat sentința pronunțată la fond criticând-o, pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că în mod greșit s-a reținut că s-ar face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni de tâlhărie. Curtea de Apel Suceava, găsind critica neîntemeiată, prin decizia penală nr. 32 din 2 februarie 2004, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, motivând că apelul a fost judecat în lipsa sa, iar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, că s-ar fi impus efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă a avut discernământ și întrucât se consideră nevinovat, în cauză se impune să se dispună achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., deoarece s-a pășit la judecarea apelului în lipsa inculpatului apelant și fără să se fi îndeplinit legal, procedura de citare, prin decizia penală nr. 1241 din 18 februarie 2005 a admis recursul și casând decizia, a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Suceava.

În rejudecare, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului, probă respinsă motivat de lipsa oricăror acte medicale privitoare la starea de sănătate a apelantului, care a constant a declarat că nu suferă de afecțiuni psihice. Totodată a solicitat nefiind stabilită cu certitudine vinovăția sa, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 307 pronunțată la 3 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 382 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Suceava, obligându-l pe acesta la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs reiterând prin apărătorul desemnat din oficiu motivele invocate în fața instanței de apel. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 6068/2005 fixându-se prim termen de judecată la 21 noiembrie 2005. Deși a fost legal citat la adresa indicată în chiar cererea de recurs, inculpatul nu s-a prezentat pentru a-și susține motivele de recurs și pentru a-și formula toate apărările. Examinând recursul, prin prisma motivului invocat de apărătorul recurentului inculpat, respectiv dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru faptele reținute în sarcină. Astfel, părțile vătămate M.M. și M.D. l-au identificat și recunoscut pe inculpat dintr-un grup de persoane ca fiind persoana ce le-a deposedat de bunuri conform fotografiilor judiciare și proceselor verbale existente în dosarul de urmărire penală. Mai mult, partea vătămată M.D., căreia i s-au prezentat mai multe bluze de trening, a recunoscut-o pe cea cu care inculpatul fusese îmbrăcat în dimineața când i s-a furat poșeta. Aceste probe coroborate cu declarațiile părților vătămate M.M. care a indicat semnalmentele infractorului și M.D.

care în prezența inculpatului în fața primei instanțe, a afirmat că acesta este cel ce i-a smuls geanta, dovedesc în mod indubitabil vinovăția acestuia la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie asupra celor două părți vătămate și confirmă justețea soluției de condamnare pronunțată, critica formulată în recurs prin care s-a susținut nevinovăția fiind neîntemeiată. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte urmează să respingă, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, recursul declarat de inculpat. De asemenea, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.L. împotriva deciziei penale nr. 307 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2005.