ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 552/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 798 din 14 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a II–a penală, a fost condamnat inculpatul U.B. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani și s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 11 noiembrie 2003 la 14 iunie 2004.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R.B., către care inculpatul a fost obligat la 40.000.000 lei.

Inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 11 noiembrie 2003, în jurul orei 11,30, întorcându-se din oraș la domiciliul ei, partea vătămată R.R. a găsit întredeschisă ușa de acces în apartament, a intrat și în dormitor l-a surprins pe inculpatul U.B. care purta pe umăr un rucsac aparținând părții vătămate.

În dorința de a-și asigura scăparea inculpatul a părăsit în grabă apartamentul, fugind pe lângă partea vătămată care a ieșit în urmărirea inculpatului pe care l-a agățat de haină și a încercat să-l oprească. Pe parcursul urmăririi care s-a soldat cu prinderea inculpatului, din rucsacul în care acesta pusese bunurile furate a căzut un calculator portabil (laptop) și mai multe parfumuri care au fost recuperate. Calculatorul s-a distrus în cădere, astfel că partea vătămată a suferit o pagubă de 40.000.000 lei.

Actul de sesizare a reținut că în încercarea de a scăpa cu bunurile furate, inculpatul a folosit violența asupra părții vătămate pe care a lovit-o cu cotul în gât.

Instanța fondului analizând probele administrate a motivat că inculpatul n-a întrebuințat violența pentru păstrarea bunurilor furate, astfel că infracțiunea săvârșită nu este tâlhăria cum a susținut actul de sesizare al instanței, ci furtul calificat.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care critică sentința penală, pentru încadrarea juridică dată faptei pe care o consideră infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen., și nu furt calificat, prevăzut de art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.

De altfel, chiar dacă s-ar reține furtul calificat este o greșeală

a instanței, susține apelul, neraportarea textului de la art. 209 alin. (1) lit. i) la articolul 208 alin. (1) C. pen.

În apelul parchetului astfel cum a fost modificat în ședința publică de la 1 octombrie 2004 mai este criticată omisiunea aplicării măsurii confiscării speciale a cheii mecanice reglabile care a servit inculpatului la forțarea dispozitivului de închidere a ușii apartamentului, dar și reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 728 din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de parchet, desființând în parte hotărârea atacată și, pe fond, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare, aplicată inculpatului U.B., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., a obligat inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de alin. (1) lit. a) – d).

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a unei chei mecanice, corp delict, depusă la camera de corpuri delicte a Secției 18 Poliție București.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen. și majorarea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Astfel, deși în declarațiile date partea vătămată a susținut că a fost lovită cu cotul de către inculpat, în momentul în care acesta a trecut pe lângă ea, solicitându-se prin recursul

declarat de parchet schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tâlhărie sub acest aspect, Curtea apreciază că, în cauză, nu a fost probată săvârșirea acestei infracțiuni.

Instanța de fond a procedat la audierea martorilor de la urmărirea penală și anume Ș.P. și C.N., martori oculari la săvârșirea infracțiunii.

Din declarațiile acestora rezultă că au auzit pe partea vătămată strigând „Hoții”, l-au văzut pe inculpat imobilizat de partea vătămată, însă nici una dintre aceste martore nu a declarat că inculpatul a lovit pe partea vătămată sau că aceasta din urmă ar fi prezentat urme de violență săvârșite asupra sa.

În consecință, se constată că singurele probe în susținerea solicitării de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de tâlhărie sunt declarațiile părții vătămate, declarații care sunt în contradictoriu cu cele ale inculpatului și care nu sunt susținute nici de declarațiile martorilor oculari.

Așa încât, săvârșirea infracțiunii de tâlhărie nu este dovedită de probatoriul administrat în cauză.

Cu privire la solicitarea de majorare a pedepsei și de executare a acesteia în regim de detenție, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de control judiciar de 4 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen., pe un termen de încercare de 7 ani este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., așa încât nu se justifică cererea parchetului de majorare a pedepsei aplicate.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de parchet, ca nefondat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 728 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul U.B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.