ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 16 decembrie 2003, reclamantul D.I.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să

se dispună anularea hotărârii nr. 5162/1930 din 3 decembrie 2003, ca fiind

nelegală și netemeinică, în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată i-a fost calculată incorect

perioada pentru care beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

nefiind avută în vedere întreaga perioadă de stagiu militar, 3 iunie 1958 - 1

iunie 1960, efectuat în detașamente de muncă.

A menționat că, prin

hotărârea a cărei anulare o solicită, i s-a recunoscut numai pentru perioada 3 ianuarie

1959 - 1 iunie 1960, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 135 din 27 ianuarie 2004,

a admis acțiunea reclamantului D.I., a anulat hotărârea nr. 5162/1930 din 3

decembrie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002,

pentru perioada 3 iunie 1958 - 1 iunie 1960, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că

reclamantul a efectuat întreg stagiul miliar în cadrul detașamentelor de muncă

aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Astfel, pentru perioada 1

ianuarie 1959 - 1 iunie 1960 a fost luat în considerare certificatul nr. 48984

din 27 noiembrie 2003, emis de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale,

pe baza căruia s-a fundamentat și hotărârea atacată. Pentru perioada 3 iunie 1958

- 31 decembrie 1958, instanța de fond a considerat că nu sunt motive pentru a

fi supusă unui alt regim juridic, deoarece în livretul militar seria Be nr. 0005888,

emis de Centrul militar al sectorului 2, nu sunt înscrise mențiuni privind

eventuale mutații în timpul serviciului militar și nici nu se indică locul

efectuării acestui serviciu. Neincluderea primei perioade de serviciu militar,

în certificatul emis de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale se

datorează faptului că această direcție nu deține documente de evidență pentru

anul 1958.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului

București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în

esență, că și perioada 3 iunie 1958 - 31 decembrie 1958, trebuia să fie

dovedită până la emiterea hotărârii atacate.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă, în perioada menționată.

Potrivit mențiunilor

efectuate în livretul militar seria Be nr. 1005888, emis de Centrul militar al

sectorului 2, reclamantul a fost încorporat în data de 3 iunie 1958 și trecut

în rezervă la data de 1 iunie 1960, fără a preciza locul efectuării stagiului

militar.

Prin certificatul nr. 48984

din 27 noiembrie 2003, emis de Direcția Generală a Serviciului Muncii, s-a

atestat că în registrele de evidență de la Detașamentele de muncă Hunedoara 3 M.I.G., Hunedoara nr. 87 M.I.G. și Hunedoara nr. 90 M.I.G.,

reclamantul figurează la Detașamentele de Muncă Hunedoara 3 M.I.G., de la 1

ianuarie 1959, până la 1 iunie 1960, când a fost lăsat la vatră cu stagiul

militar complet satisfăcut, conform Decretului nr. 468/1957.

Este adevărat că acest certificat

se referă numai la perioada de după 1 ianuarie 1959, dar aceasta se datorează

faptului că Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale nu deține Registrul

de la Detașamentele de muncă Hunedoara din anul 1958, așa cum i-a comunicat

reclamantului, prin adresa nr. 48984 din 27 noiembrie 2003.

Împrejurările atestate prin

certificatul menționat, urmează a fi, însă, coroborate cu livretul militar, în

care nu este menționată vreo mutație sau schimbare în timpul stagiului militar

efectuat între 3 iunie 1958 - 1 iunie 1960, astfel încât pe cale prezumției

prevăzute de art. 1203 C. civ., se reține că reclamantul a efectuat stagiul

militar în același sistem al detașamentelor de muncă, pentru că nu există nici

un element care să justifice aplicarea unui regim juridic diferit perioadelor

cuprinse între 3 iunie 1958 - 1 ianuarie 1959 și 1 ianuarie 1959 - 1 iunie 1960.

Așa fiind, se reține că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care

recursul se vădește a fi nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 135

din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2005.