ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4181/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 6 august 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr.

2585/2004, cu prilejul examinării apelurilor declarate de inculpații B.L.C. și

V.D. împotriva sentinței penale nr. 782 din 24 iunie 2004 a Tribunalului

București, secția I penală, la cererea apărătorului inculpatului a fost amânată

judecarea cauzei pentru termenul din 20 august 2004 și verificându-se din

oficiu, legalitatea măsurii arestării preventive, s-a dispus menținerea acestor

măsuri.

S-a motivat că din probele administrate

până în acea fază procesuală, rezultă indicii și probe temeinice că inculpatul

a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, fiind întrunite

dispozițiile art. 148 lit. b) și art. 143 C. proc. pen., că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare

privarea de libertate.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul B.L.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările de la

dosarul cauzei rezultă că prin sentința penală nr. 872 din 24 iunie 2004,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea

inculpatului B.L.C. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea

prevăzută de art. 312 C. pen. și a fost admisă cererea procurorului de

schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000.

În baza acestui din urmă text prin

reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C.

pen., inculpatul a fost condamnat la 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a constatat că infracțiunea pentru

care este judecat inculpatul este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art.

4 din Legea nr. 143/2000, pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv

prin sentința penală nr. 2158 din 11 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului

5 București la 2 ani și 6 luni închisoare cele două pedepse fiind contopite.

Tribunalul a reținut că în perioada

1999 – 13 februarie 2001, inculpații, concubini, B.L.C. și V.D. au

comercializat heroină. La percheziția din 13 februarie 2001, în imobilul din

București, str. Costache Negri, ocupat de cei doi concubini au fost găsite

peste 60 grame heroină, 140 comprimate de metadonă și un cântar de gramaj

redus, 1470 dolari S.U.A., 300 mărci germane și 10.300.000 lei.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel

București, temerele care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu

s-au schimbat, din dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că

inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată,

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, avându-se în vedere modalitatea de săvârșire și gravitatea

faptei.

Recursul urmează a fi respins, ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care

este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.L.C. împotriva încheierii din 6 august 2004 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 2585/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.