ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6045/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele :

În calitate de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, B.M. și B.C.D. au solicitat

prin notificarea adresată Primăriei orașului Avrig reprezentată de Primar,

restituirea în natură sau prin echivalent a terenului intravilan în suprafață

de 1761 mp înscris în C.F. 2510 Avrig nr.top 544/2 și 545/2, susținând că bunul

a fost expropriat în mod abuziv de la antecesorul lor B.Ș. în anul 1978.

Prin dispoziția nr. 215 emisă la 27

noiembrie 2001, Primăria Orașului Avrig a respins cererea, motivând pe de o

parte că terenul a fost expropriat pentru utilitate publică prin Decretul

Consiliului de Stat nr. 135 din 19 aprilie 1978 direct de la fosta C.A.P. Avrig

și nu de la antecesorul reclamanților care era membru cooperator, pe de altă

parte că, terenurile fostă proprietate a defunctului B.Ș. inclusiv terenul pentru

care s-a făcut notificarea, au făcut obiectul reconstituirii dreptului de

proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 în favoarea

soției supraviețuitoare B.M.

La 28 decembrie 2001, B.M. și B.C.D. au

contestat dispoziția menționată susținând că terenul a fost expropriat abuziv

direct de la autorul lor fără plata vreunei despăgubiri și totodată că

reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a făcut

în favoarea moștenitorilor numai cu privire la o serie de terenuri agricole

care au aparținut lui B.Ș. și care au făcut parte din perimetrul fostei CAP,

așadar nu și pentru terenul intravilan solicitat prin notificare.

Prin întâmpinare și precizări ulterioare

la întâmpinare, Primăria Orașului Avrig a susținut (fila 40 și următoarele

dosar fond) că pentru toate terenurile care au aparținut defunctului B.Ș. la

data intrării în CAP, inclusiv terenul expropriat, s-a emis conform Legii nr. 18/1991

și nr. 1/2000, titlu de proprietate nr. 635/17 din 11 octombrie 1994 în

favoarea moștenitorilor, în locul numit „Dutina” aflat în intravilanul

localității.

Totodată s-a invocat lipsa calității

procesuale active a contestatorilor susținându-se că B.M. și B.C.D. nu au făcut

dovada calității de moștenitori ai lui B.Ș.

Soluționând cauza în primă instanță prin

sentința civilă nr. 440 din 3 septembrie 2002, Tribunalul Sibiu a admis în

parte contestația, a anulat dispoziția atacată în partea referitoare la

respingerea cererii de despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 1761 mp

înscris la data exproprierii în C.F. Avrig nr.top 544/2 și 545/2, obligând

Primăria orașului Avrig să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii de restituire

prin echivalent pe care să o transmită Prefectului Județului Sibiu, conform

art. 36 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

stabilit în esență, că imobilul fosta proprietate a lui B.Ș. a fost expropriat

pentru utilitate publică prin Decretul nr. 135/1978, când era cuprins în perimetrul

C.A.P. Avrig, așa încât acordarea măsurilor reparatorii nu intrau în domeniul

de aplicare al Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000 cum s-a pretins de către

pârâtă.

Constatându-se însă că restituirea în

natură nu mai este posibilă întrucât terenul a fost utilizat pentru construcția

de locuințe potrivit scopului exproprierii, s-a reținut îndreptățirea legală a

contestatorilor ca și moștenitori ai fostului proprietar la acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent.

Hotărârea primei instanțe a fost

confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin respingerea

apelului Primăriei Avrig, conform deciziei civile nr. 66 A din 4 februarie

2003.

Instanța de apel a considerat la rândul

său că terenul în litigiu nu ar fi făcut obiectul reconstituirii dreptului de

proprietate în favoarea moștenitorilor fostului proprietar, pentru că nu intra

în domeniul de aplicare al Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000 și totodată pentru

că pârâta nu a făcut dovada emiterii unui titlu de proprietate în acest sens.

Împotriva hotărârii menționate a declarat

recurs în termenul și cu respectarea prevederilor procedurale legale, Primăria

orașului Avrig, care, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 6

și pct. 9 C. proc. civ. a susținut în esență că instanțele au aplicat greșit

legea și au reținut fără temei legal pe de o parte calitatea procesuală activă

a reclamantei B.C.D., pe de altă parte că imobilul nu ar fi făcut obiectul

reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, ale cărei

prevederi legale ar fi fost nesocotite.

Recursul se dovedește întemeiat.

Indiferent de regimul juridic procedural

aplicabil procesului, așadar și în cadrul litigiilor ivite în aplicarea Legii

nr. 10/2001, instanța era obligată și din oficiu, să verifice calitatea

părților, întrucât raporturile de drept procesual specifice acțiunii nu se pot

lega valabil decât între titularii dreptului și respectiv cei obligați, așa cum

sunt configurate în raportul de drept material dedus judecății.

În cadrul acțiunii de față, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, instanța trebuia așadar să examineze cu

precădere, condiția de persoane îndreptățite afirmată de autorii contestației

și a notificării, prin prisma dispozițiilor art. 3, 4 și 5 din legea specială

și să și motiveze concluzia, întrucât lipsa calității procesuale active a fost

ridicată explicit pe cale de excepție de către pârâtă, atât în prima instanță

cât și în apel.

Cum instanțele au omis să se pronunțe

asupra aspectului de drept invocat, iar din certificatul de moștenitor

înfățișat de contestatori în proces nu rezultă calitatea lor de moștenitori ai

fostului proprietar și nici cum s-a pretins a M.B., soție supraviețuitoare, la

rândul său decedată, recursul se va admite cu consecința casării hotărârii și

trimiterii cauzei spre rejudecare.

În raport de cele ce se vor hotărî în

acest sens, adică în cazul dovedirii calității procesuale active, instanța de

apel va trebui să examineze și critica privind fondul litigiului.

Cu acest prilej, în scopul evitării

dublei reparații și după Legea nr. 18/1991 și în conformitate cu Legea nr. 10/2001,

instanța va trebui să stabilească riguros pe baza unor dovezi concludente, dacă

s-a reconstituit în mod real dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor

pentru terenul expropriat și dacă s-a emis un titlu de proprietate, s-a

realizat punerea efectivă în posesie, pe ce suprafață, pe care amplasament,

precum și în posesia cui s-ar afla terenul atribuit în schimbul celui

expropriat, independent de lipsa mențiunilor din C.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Orașului Avrig, județul Sibiu împotriva deciziei nr. 66/A din 4

februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează

decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea

apelului declarat de pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2004.