ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6045/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele : În calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, B.M. și B.C.D. au solicitat prin notificarea adresată Primăriei orașului Avrig reprezentată de Primar, restituirea în natură sau prin echivalent a terenului intravilan în suprafață de 1761 mp înscris în C.F. 2510 Avrig nr.top 544/2 și 545/2, susținând că bunul a fost expropriat în mod abuziv de la antecesorul lor B.Ș. în anul 1978. Prin dispoziția nr. 215 emisă la 27 noiembrie 2001, Primăria Orașului Avrig a respins cererea, motivând pe de o parte că terenul a fost expropriat pentru utilitate publică prin Decretul Consiliului de Stat nr. 135 din 19 aprilie 1978 direct de la fosta C.A.P.

Avrig și nu de la antecesorul reclamanților care era membru cooperator, pe de altă parte că, terenurile fostă proprietate a defunctului B.Ș. inclusiv terenul pentru care s-a făcut notificarea, au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 în favoarea soției supraviețuitoare B.M. La 28 decembrie 2001, B.M. și B.C.D. au contestat dispoziția menționată susținând că terenul a fost expropriat abuziv direct de la autorul lor fără plata vreunei despăgubiri și totodată că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a făcut în favoarea moștenitorilor numai cu privire la o serie de terenuri agricole care au aparținut lui B.Ș.

și care au făcut parte din perimetrul fostei CAP, așadar nu și pentru terenul intravilan solicitat prin notificare. Prin întâmpinare și precizări ulterioare la întâmpinare, Primăria Orașului Avrig a susținut (fila 40 și următoarele dosar fond) că pentru toate terenurile care au aparținut defunctului B.Ș. la data intrării în CAP, inclusiv terenul expropriat, s-a emis conform Legii nr. 18/1991 și nr. 1/2000, titlu de proprietate nr. 635/17 din 11 octombrie 1994 în favoarea moștenitorilor, în locul numit „Dutina” aflat în intravilanul localității. Totodată s-a invocat lipsa calității procesuale active a contestatorilor susținându-se că B.M. și B.C.D. nu au făcut dovada calității de moștenitori ai lui B.Ș.

Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 440 din 3 septembrie 2002, Tribunalul Sibiu a admis în parte contestația, a anulat dispoziția atacată în partea referitoare la respingerea cererii de despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 1761 mp înscris la data exproprierii în C.F. Avrig nr.top 544/2 și 545/2, obligând Primăria orașului Avrig să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii de restituire prin echivalent pe care să o transmită Prefectului Județului Sibiu, conform art. 36 din Legea nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a stabilit în esență, că imobilul fosta proprietate a lui B.Ș. a fost expropriat pentru utilitate publică prin Decretul nr. 135/1978, când era cuprins în perimetrul C.A.P.

Avrig, așa încât acordarea măsurilor reparatorii nu intrau în domeniul de aplicare al Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000 cum s-a pretins de către pârâtă. Constatându-se însă că restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât terenul a fost utilizat pentru construcția de locuințe potrivit scopului exproprierii, s-a reținut îndreptățirea legală a contestatorilor ca și moștenitori ai fostului proprietar la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin respingerea apelului Primăriei Avrig, conform deciziei civile nr. 66 A din 4 februarie 2003. Instanța de apel a considerat la rândul său că terenul în litigiu nu ar fi făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor fostului proprietar, pentru că nu intra în domeniul de aplicare al Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000 și totodată pentru că pârâta nu a făcut dovada emiterii unui titlu de proprietate în acest sens. Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs în termenul și cu respectarea prevederilor procedurale legale, Primăria orașului Avrig, care, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc.

civ. a susținut în esență că instanțele au aplicat greșit legea și au reținut fără temei legal pe de o parte calitatea procesuală activă a reclamantei B.C.D., pe de altă parte că imobilul nu ar fi făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, ale cărei prevederi legale ar fi fost nesocotite. Recursul se dovedește întemeiat. Indiferent de regimul juridic procedural aplicabil procesului, așadar și în cadrul litigiilor ivite în aplicarea Legii nr. 10/2001, instanța era obligată și din oficiu, să verifice calitatea părților, întrucât raporturile de drept procesual specifice acțiunii nu se pot lega valabil decât între titularii dreptului și respectiv cei obligați, așa cum sunt configurate în raportul de drept material dedus judecății.

În cadrul acțiunii de față, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, instanța trebuia așadar să examineze cu precădere, condiția de persoane îndreptățite afirmată de autorii contestației și a notificării, prin prisma dispozițiilor art. 3, 4 și 5 din legea specială și să și motiveze concluzia, întrucât lipsa calității procesuale active a fost ridicată explicit pe cale de excepție de către pârâtă, atât în prima instanță cât și în apel. Cum instanțele au omis să se pronunțe asupra aspectului de drept invocat, iar din certificatul de moștenitor înfățișat de contestatori în proces nu rezultă calitatea lor de moștenitori ai fostului proprietar și nici cum s-a pretins a M.B., soție supraviețuitoare, la rândul său decedată, recursul se va admite cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare.

În raport de cele ce se vor hotărî în acest sens, adică în cazul dovedirii calității procesuale active, instanța de apel va trebui să examineze și critica privind fondul litigiului. Cu acest prilej, în scopul evitării dublei reparații și după Legea nr. 18/1991 și în conformitate cu Legea nr. 10/2001, instanța va trebui să stabilească riguros pe baza unor dovezi concludente, dacă s-a reconstituit în mod real dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor pentru terenul expropriat și dacă s-a emis un titlu de proprietate, s-a realizat punerea efectivă în posesie, pe ce suprafață, pe care amplasament, precum și în posesia cui s-ar afla terenul atribuit în schimbul celui expropriat, independent de lipsa mențiunilor din C.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Avrig, județul Sibiu împotriva deciziei nr. 66/A din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2004.