ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 600/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 250 din 2 septembrie 2002 a

Tribunalului Neamț a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de Ș.A.

împotriva dispoziției nr. 170 din 1 aprilie 2002 a Primăriei comunei

Păstrăveni, prin care i-a fost respinsă notificarea nr. 63 din 1 februarie 2002,

având ca obiect restituirea suprafeței de 0,33 ha teren.

S-a avut în vedere că situația juridică a terenului

solicitat, de 0,33 ha, ce a aparținut autorilor contestatorului A.Ș. și Ș.T. este

reglementată de Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, în temeiul căreia au fost

emise adeverințe provizorii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în

favoarea moștenitorilor lui A.Ș., tatăl contestatorului.

Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a

fost respins ca nefondat prin decizia nr. 90 din 13 decembrie 2002 a Curții de

Apel Bacău, secția civilă. S-a reținut incidența în speță a prevederilor art. 8

din Legea nr. 10/2001, în raport de împrejurarea că autorul contestatorului a

figurat înscris în registrul agricol cu o suprafață de teren de 0,54 ha teren

arabil, vatră sat, și o altă suprafață de teren de 3,47 ha, pentru care s-a

întocmit fișa de proprietate în favoarea moștenitorilor proprietarului. Toate

terenurile în discuție au intrat în patrimoniul CAP, astfel că orice solicitare

este supusă prevederilor Legii nr. 18/1991. Și cu privire la suprafața de 10 ha

teren, ce a aparținut bunicului celui în cauză, Ș.T., s-a apreciat că sunt

incidente aceleași prevederi legale, în temeiul cărora a fost reconstituit

dreptul de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor.

Împotriva acestei decizii, contestatorul a declarat recursul

de față, prin care susține că în mod greșit instanțele au reținut aplicarea în

speță a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în loc de art. 2 lit. h) din

lege ce are în vedere orice alte imobile preluate fără titlu valabil.

Consideră necesară o expertiză tehnică pentru identificarea

clară a terenurilor, considerându-se nedreptățit de soluționarea cererilor sale

de Primăria comunei Păstrăveni prin compensare și nu restituirea terenului său.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de

cele ce urmează:

Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor

dosarului prin contestație, motivarea apelului și recursului și notele scrise

depune în această fază a procesului, cel în cauză a confirmat că terenurile

pretinse au format obiectul solicitării și în temeiul Legii nr. 18/1991 toate

terenurile aflându-se la data intrării în vigoare a acestei legi în patrimoniul

CAP.

Cu adresa nr. 3581 din 16 august 2004 a Primăriei comunei

Păstrăveni, cel în cauză a fost invitat împreună cu ceilalți moștenitori în

vederea întocmirii proceselor-verbale de punere în posesie definitivă.

Cu privire la aceleași terenuri a fost pronunțată și

sentința civilă nr. 1029/1998, ce a rămas definitivă prin neexercitarea

niciunei căi de atac de către părți, între care și Ș.A.

Rezultă așadar nu numai că terenurile în litigiu intră sub

incidența Legii nr. 18/1991 atât în raport de amplasarea lor, cât și existenței

lor în patrimoniul cooperativei agricole de producție la data intrării în

vigoare a legii, dar cei interesați au uzat de prevederile ei.

In această situație sunt aplicabile prevederile art. 8 din

Legea nr. 10/2001, potrivit căruia nu intră sub incidența prezentei legi

terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea Fondului Funciar

nr. 18/1991.

Este un text special de strictă interpretare, ale cărui

prevederi se regăsesc cu evidența în speță. Textul nu poate fi aplicabil în

alternanță cu prevederile art. 2 lit. h) din lege, cum se solicită prin recurs,

pentru că acest din urmă articol situat în capitolul I al legii cuprinzând

dispoziții generale definește, ce se înțelege în sensul legii, prin imobile

preluate în mod abuziv. La finalul aceluiași capitol este cuprins și art. 8, la

care s-a făcut referire și care restrânge domeniul de aplicare al legii în

anumite condiții, ce în mod necontestat sunt realizate în speță.

Prin urmare, soluția recurată prin care s-a reținut

incidența în cauză a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 este corectă,

astfel că menținerea soluției de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, nu mai

face posibilă examinarea și în special admiterea cererii de efectuare a unei

expertize tehnice, în vederea căreia s-a solicitat casarea cu trimitere a

hotărârii.

Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul Ș.A.

împotriva deciziei nr. 90 din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2005.