ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6818/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 19 decembrie 2005, reclamantul

Ș.A. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei Păstrăveni, solicitând

anularea dispozițiilor nr. 310 și nr. 313, ambele din 28 noiembrie 2005,

restituirea în natură a terenurilor intravilane de 10 ha și 0,33 ha, precum și

acordarea de despăgubiri pentru construcții.

În motivarea cererii, întemeiate pe

prevederile Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, reclamantul a susținut că:

- imobilele în discuție (terenuri

intravilane de 10 ha și 0,33 ha, o casă de locuit cu anexe gospodărești) au

aparținut autorilor săi, de la care au fost preluate abuziv de stat;

- diverse suprafețe din terenul de

0,33 ha au fost atribuite abuziv altor familii;

- pârâtul i-a respins notificarea

privitoare la terenul de 10 ha, casa de locuit și anexele acesteia (în valoare

de un miliard de lei), reținând nejustificat că nu ar fi făcut dovada preluării

abuzive, precum și a calității sale de moștenitor.

Tribunalul Neamț, secția civilă,

prin sentința nr. 189 din 12 aprilie 2006, a respins contestația, ca

neîntemeiată.

S-a reținut că:

- o primă notificare privitoare la

terenul de 0,33 ha, formulată de reclamant la 1 februarie 2002, a fost respinsă

de pârât prin Dispoziția nr. 170 din 1 aprilie 2002, pe considerentul că

imobilul solicitat a format obiectul Legii nr. 18/199;

- reclamantul a atacat în justiție

această dispoziție dar contestația sa a fost respinsă;

- la 29 august 2005, după rămânerea

definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești de respingere a primei

contestații, reclamantul și Ș.E. au formulat o nouă notificare, cu același

obiect;

- această ultimă notificare a fost

respinsă de pârât prin Dispoziția nr. 313 din 28 noiembrie 2005, motivată

asemănător precedentei dispoziții;

- tot la 29 august 2005, reclamantul

a solicitat, prin notificare, măsuri reparatorii pentru mai multe imobile care

ar fi aparținut bunicului său, respectiv o casă de locuit cu anexe și 10 ha

teren arabil, situate în comuna Păstrăveni, precum și 10 ha pădure pe raza

comunei Urecheni;

- prin Dispoziția nr. 310 din 28

noiembrie 2005, pârâtul a respins această notificare, cu motivarea că

reclamantul nu a depus acte doveditoare cu privire la preluarea abuzivă și

calitatea sa de moștenitor;

- ambele dispoziții contestate

trebuie menținute deoarece notificările au fost tardiv formulate la 29 august

2005, cu depășirea considerabilă a termenului de 6 luni prevăzut de art. 21

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 269 din 18 decembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamant.

S-a reținut că:

- contestația a fost respinsă pentru

că ambele notificări erau formulate tardiv, și nu pentru autoritate de lucru

judecat;

- nu există contradicții în

motivarea sentinței;

- Legea nr. 247/2005 nu a prelungit

termenul limită prevăzut de art. 21 (în prezent art. 22) din Legea nr. 10/2001

pentru depunerea notificărilor;

- prima instanță a motivat

respingerea cererii de efectuare a unei expertize, iar apărătorul apelantului a

precizat că nu poate face dovada că în privința terenurilor revendicate sunt

incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

Reclamantul a declarat recurs, prin

care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii

contestației.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., recurentul a susținut că:

- instanța de apel i-a cerut să facă

dovada negativă a incidenței Legii nr. 10/2001 în privința terenurilor

revendicate și, prin refuzarea probelor solicitate, i-a încălcat dreptul la

apărare;

- prima instanță i-a respins contestația

pentru autoritate de lucru judecat, deși precedenta contestație fusese respinsă

pe o excepție, și nu pe fond;

- dispozițiile contestate nu au

ținut seama de actele depuse, care fac dovada calității sale de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii;

- a formulat notificările în

termenul prevăzut de art. IV din Legea nr. 247/2005.

Toate criticile sunt nefondate

deoarece:

- termenul prevăzut de art. 21 (în

prezent art. 22) alin. (1) din Legea nr. 10/200 nu a fost prelungit prin Legea

nr. 247/2005, astfel că notificările formulate de recurent la 29 august 2005

sunt tardive;

- textul invocat de recurent se

referă la cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii

nr. 18/1991, și nu la termenul pentru formularea de notificări în temeiul Legii

nr. 10/2001;

- fiind vorba despre nerespectarea

unui termen de decădere, instanțele de fond și apel nu aveau posibilitatea

legală de a examina legalitatea dispozițiilor de respingere (pentru alte

motive) a celor două notificări;

- drept consecință, prin respingerea

cererii de completare a materialului probator cu noi probe referitoare la

imobilele revendicate, instanța de apel nu a adus nicio atingere dreptului la

apărare al recurentului ;

- prima instanță a respins

contestația pentru că notificările soluționate prin cele două dispoziții

atacate erau tardive, și nu pentru autoritate de lucru judecat.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul Ș.A. împotriva deciziei nr. 269 din 18 decembrie 2006 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2007.