ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1354/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

M.I., în contradictoriu cu

Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat

obligarea pârâtei să-i comunice cuantumul pensiilor minime din cadrul

asigurărilor sociale de stat, în temeiul cărui alin. (1) sau (2) din art. 13

din Legea nr. 3/1977, se încadrează cuantumul pensiei sale de 549.416 lei,

corespunzător vechimii de 20 ani și salariului mediu de 2.737 lei, stabilit

prin decizia de pensionare a Casei Județene de Pensii Olt, precum și obligarea

la daune morale de 6 milioane lei.

Ulterior, la 13 ianuarie

2004, reclamanta, prin procurator, și-a precizat obiectul cererii, refuz soluționare

cerere, respectiv nu i se comunică relațiile solicitate.

Tribunalul Olt, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 3 din 13 ianuarie

2004, a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții de Apel Craiova,

în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 160 din 19

martie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins

acțiunea, reținând că reclamantei i s-a răspuns prin adresa nr. 5015 din 16

octombrie 2003, iar pensia i-a fost stabilită corect.

Considerând hotărârea

nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că s-a făcut judecarea de o

instanță necompetentă, cauza trebuia soluționată de tribunal. Se arată că nu a

primit relațiile cerute, iar poziția pârâtei este de protejare a Casei de

Pensii Olt care i-a întocmit în mod defectuos decizia de pensionare. Se

solicită obligarea pârâtei la plata a 10 milioane lei daune morale și de

întârziere.

Recursul este nefondat.

Obiectul acțiunii îl

constituie refuz soluționare cerere de către un organ central, astfel că, în

baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare revine curții de

apel, așa cum bine s-a reținut de prima instanță (tribunal) care s-a dezînvestit.

La dosar există adresa nr. 5015

din 16 octombrie 2003, emisă de pârâtă, prin care i se răspunde la cererea

formulată.

În aceste condiții, legal

instanța a respins acțiunea; mai mult, aceasta a verificat și actele dosarului

și a reținut că reclamantei i-a fost corect stabilită pensia în funcție de

vechimea în muncă, în baza Legii nr. 3/1977 (în vigoare la data stabilirii),

baza de calcul constituind-o conform H.G. nr. 565/1996, veniturile realizate în

primii 5 ani din ultimii 10 ani de activitate.

În consecință, recursul

fiind nefondat, va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.I. împotriva sentinței civile nr. 160 din 19 martie 2004 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2005.