ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1354/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.I., în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat obligarea pârâtei să-i comunice cuantumul pensiilor minime din cadrul asigurărilor sociale de stat, în temeiul cărui alin. (1) sau (2) din art. 13 din Legea nr. 3/1977, se încadrează cuantumul pensiei sale de 549.416 lei, corespunzător vechimii de 20 ani și salariului mediu de 2.737 lei, stabilit prin decizia de pensionare a Casei Județene de Pensii Olt, precum și obligarea la daune morale de 6 milioane lei. Ulterior, la 13 ianuarie 2004, reclamanta, prin procurator, și-a precizat obiectul cererii, refuz soluționare cerere, respectiv nu i se comunică relațiile solicitate.

Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 3 din 13 ianuarie 2004, a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții de Apel Craiova, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Prin sentința nr. 160 din 19 martie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând că reclamantei i s-a răspuns prin adresa nr. 5015 din 16 octombrie 2003, iar pensia i-a fost stabilită corect. Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că s-a făcut judecarea de o instanță necompetentă, cauza trebuia soluționată de tribunal. Se arată că nu a primit relațiile cerute, iar poziția pârâtei este de protejare a Casei de Pensii Olt care i-a întocmit în mod defectuos decizia de pensionare.

Se solicită obligarea pârâtei la plata a 10 milioane lei daune morale și de întârziere. Recursul este nefondat. Obiectul acțiunii îl constituie refuz soluționare cerere de către un organ central, astfel că, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare revine curții de apel, așa cum bine s-a reținut de prima instanță (tribunal) care s-a dezînvestit. La dosar există adresa nr. 5015 din 16 octombrie 2003, emisă de pârâtă, prin care i se răspunde la cererea formulată. În aceste condiții, legal instanța a respins acțiunea; mai mult, aceasta a verificat și actele dosarului și a reținut că reclamantei i-a fost corect stabilită pensia în funcție de vechimea în muncă, în baza Legii nr. 3/1977 (în vigoare la data stabilirii), baza de calcul constituind-o conform H.G.

nr. 565/1996, veniturile realizate în primii 5 ani din ultimii 10 ani de activitate. În consecință, recursul fiind nefondat, va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 160 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005.