ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1333/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, plângerea penală formulată de petenții R.S. și R.B., împotriva soluției dispuse în dosarul penal nr. 22/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) și art. 193 alin. (5) C. proc. pen., petiționarii au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 600.000 lei și, în solidar, la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimatul P.P. S-a reținut că, prin rezoluția nr. 22/P/2004 din 15 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorii P.P., P.G.E., D.M., D.E., G.G., G.C., R.M., B.C.

și T.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., art. 292 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) și g) C. proc. pen. În fapt, la data de 14 aprilie 1995, persoanele vătămate R.S. și R.B. au împrumutat suma de 5980 dolari S.U.A. de la făptuitorul P.P., părțile încheind un înscris denumit „contract chitanță de împrumut”. Împrumutul a fost garantat de către persoanele vătămate cu apartamentul proprietatea lor, făptuitorul fiind împuternicit de către aceștia cu procură specială ca, în cazul nerestituirii debitului, să înstrăineze imobilul. Întrucât împrumutul nu a fost restituit la termenul fixat de părți, făptuitorul a înstrăinat apartamentul, actele fiind încheiate de notarii B.C.

și T.I. Persoanele vătămate au formulat plângere penală atât împotriva lui P.P. cât și a notarilor publici, precum și împotriva tuturor cumpărătorilor succesori ai bunului, susținând că au fost înșelați și că în evidența contabilă a firmei SC P.S. SRL București nu a fost înregistrată întreaga sumă reprezentând valoarea împrumutului. Împotriva măsurii dispuse de procuror, persoanele vătămate au formulat plângere care le-a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin rezoluția nr. 117/II din 24 aprilie 2004, apreciindu-se că soluția de neurmărire penală este legală și temeinică. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoanele vătămate au făcut plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, adresată instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competentă să judece cauza în primă instanță.

Curtea de Apel Constanța a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând că soluția dispusă este legală și temeinică. S-a stabilit că persoanele vătămate nu au fost înșelate în legătură cu vânzarea apartamentului, amândouă au semnat procura specială dată făptuitorului P.P., iar în cauză nu există dovezi privind perceperea unei dobânzi de către acesta din urmă. Notarii B.C. și T.I. și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corect, fără a vătăma persoanele vătămate în drepturile lor legitime. Sentința instanței de fond a fost atacată cu recurs în termen legal de către petiționarii R.S. și R.B. care au solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Organele de cercetare penală au stabilit corect situația de fapt, iar soluția dispusă corespunde probatoriului administrat în cauză. Din probele existente la dosar nu rezultă că făptuitorii i-au indus în eroare pe petiționari, aceștia asumându-și deliberat consecințele actelor civile încheiate și acceptând prețul contractului. Formalitățile notariale au fost întocmite cu respectarea atribuțiilor de serviciu ale notarilor publici, precum și a intereselor legale ale părților. În consecință, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de desființare a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 22/P/2004 din 15 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarii R.S. și R.B. împotriva sentinței penale nr. 90 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2005.