ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 8 iunie 2004, reclamanta G.I. a chemat în judecată pe pârâta

Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12092/11598

din 29 aprilie 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâta a ignorat dovezile prezentate, respectiv

declarațiile martorilor și actul emis de arhivele naționale.

Prin sentința civilă nr. 1703

din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.I., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit persecuția din

motive etnice în condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs, G.I., care a motivat, în esență, că documentul

eliberat de Arhivele Naționale, coroborat cu actele de stare civilă depuse la

dosar, reprezintă dovada legăturii sale de rudenie cu persoanele evacuate din

Cadrilater și că a făcut dovada persecuției din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Se reține că documentul

eliberat de Arhivele Naționale și invocat de recurentă, face trimitere la „A.M.

și G.M.,

”

însă aceasta nu a făcut

nici o dovadă a legăturii sale de rudenie cu aceste persoane evacuate din

Cadrilater.

Declarațiile martorilor nu

se pot corobora cu actul în discuție și în consecință, în mod corect instanța

de fond a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Nici cu ocazia declarării

recursului, reclamanta nu a depus înscrisuri noi, în dovedirea susținerilor

sale.

Față de cele ce preced,

recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312

C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.I. împotriva sentinței civile nr. 1703 din 14 septembrie 2004, a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.