ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 8 iunie 2004, reclamanta G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12092/11598 din 29 aprilie 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a ignorat dovezile prezentate, respectiv declarațiile martorilor și actul emis de arhivele naționale. Prin sentința civilă nr. 1703 din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit persecuția din motive etnice în condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, G.I., care a motivat, în esență, că documentul eliberat de Arhivele Naționale, coroborat cu actele de stare civilă depuse la dosar, reprezintă dovada legăturii sale de rudenie cu persoanele evacuate din Cadrilater și că a făcut dovada persecuției din motive etnice. Recursul este nefondat. Se reține că documentul eliberat de Arhivele Naționale și invocat de recurentă, face trimitere la „A.M. și G.M., ” însă aceasta nu a făcut nici o dovadă a legăturii sale de rudenie cu aceste persoane evacuate din Cadrilater.

Declarațiile martorilor nu se pot corobora cu actul în discuție și în consecință, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Nici cu ocazia declarării recursului, reclamanta nu a depus înscrisuri noi, în dovedirea susținerilor sale. Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinței civile nr. 1703 din 14 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.