ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 194/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 330

din 29 septembrie 2004 a Tribunalului Mehedinți, inculpatul C.G. a fost

condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 16 februarie 2004,

la zi.

Starea de arest a

inculpatului a fost menținută.

S-a luat act că în cauză nu

există constituire de parte civilă.

În baza art. 191 C. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 13.000.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În după amiaza zilei de 12

februarie 2004, inculpatul C.G., împreună cu soția sa, G., i-au făcut o vizită

martorului P.I., vărul făptuitorului.

Părțile au consumat alcool,

iar soții C. au decis să rămână peste noapte în domiciliul gazdei, toți trei

culcându-se în aceeași încăpere.

În timpul nopții, victima

C.G. l-a trezit pe martorul P.I. și a întreținut raporturi sexuale cu acesta.

Inculpatul C.G. s-a trezit

din somn și i-a surprins pe cei doi parțial dezbrăcați, după ce consumaseră

actul sexual.

În aceste împrejurări,

inculpatul a lovit victima cu picioarele încălțate cu bocanci, în mod repetat,

aducând-o în stare de inconștiență.

Victima a decedat pe data de

16 februarie 2004, moartea sa a fost violentă și s-a datorat hematomului

subdural și hemoragiei meninge, consecința traumatismului cranian și toracic,

cu fracturi costale bilaterale și fractură sternală (raport medico-legal de

autopsie nr. 137 din 18 mai 2004 întocmit de Institutul de Medicină Legală

Craiova).

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat

în cauză: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare a locului

faptei, planșe fotografice, acte medico-legale, proces-verbal de ridicare a

mijloacelor de probă, declarațiile martorilor D.G., D.E., P.I.,

C.D.),declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea actelor de

violență asupra victimei.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 516 din 18 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Inculpatul apelant a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 700.000 lei din care

400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând admiterea acestuia și

reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat

faptei săvârșite de acesta, încadrarea juridică legală și temeinică.

Individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C.

pen., cuantumul acesteia reprezentând rezultatul punerii în valoare a tuturor

criteriilor generale prevăzute de textul de lege arătat.

Inculpatul a săvârșit o

infracțiune cu un sporit pericol social concret, ucigându-și soția prin

aplicarea unor lovituri externe de violențe, care i-au produs acesteia

traumatisme craniene și toracice puternice și hemoragie meningee.

Împrejurările comiterii

faptei au fost corect identificate și stabilite de instanța de judecată, lor

dându-li-se eficiența juridică legală și necesară prin reținerea în favoarea

inculpatului a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea constată că, în

aceste condiții, pedeapsa aplicată inculpatului a fost redusă sub limita minimă

prevăzută de lege într-un cuantum suficient ca aceasta să-și poată realiza

scopul coercitiv și educativ, în conformitate cu prevederile art. 52 C. pen.

Constatând că nu sunt

temeiuri de reducere a cuantumului pedepsei aplicate, în caz contrar,

golindu-se de conținut dispozițiile legale referitoare la scopul de reeducare

și resocializare a sancțiunii penale, și că în cauză nu există alte temeiuri de

casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.

Timpul arestului preventiv

se va deduce din pedeapsa aplicată de la 16 februarie 2004 la 12 ianuarie 2005.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 516 din 18

noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004 la 12

ianuarie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 ianuarie 2005.