ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 194/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 330 din 29 septembrie 2004 a Tribunalului Mehedinți, inculpatul C.G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 16 februarie 2004, la zi. Starea de arest a inculpatului a fost menținută. S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 191 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 13.000.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În după amiaza zilei de 12 februarie 2004, inculpatul C.G., împreună cu soția sa, G., i-au făcut o vizită martorului P.I., vărul făptuitorului. Părțile au consumat alcool, iar soții C. au decis să rămână peste noapte în domiciliul gazdei, toți trei culcându-se în aceeași încăpere. În timpul nopții, victima C.G. l-a trezit pe martorul P.I. și a întreținut raporturi sexuale cu acesta.

Inculpatul C.G. s-a trezit din somn și i-a surprins pe cei doi parțial dezbrăcați, după ce consumaseră actul sexual. În aceste împrejurări, inculpatul a lovit victima cu picioarele încălțate cu bocanci, în mod repetat, aducând-o în stare de inconștiență. Victima a decedat pe data de 16 februarie 2004, moartea sa a fost violentă și s-a datorat hematomului subdural și hemoragiei meninge, consecința traumatismului cranian și toracic, cu fracturi costale bilaterale și fractură sternală (raport medico-legal de autopsie nr. 137 din 18 mai 2004 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova).

Situația de fapt și vinovăția inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, acte medico-legale, proces-verbal de ridicare a mijloacelor de probă, declarațiile martorilor D.G., D.E., P.I., C.D.),declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea actelor de violență asupra victimei. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 516 din 18 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 700.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând admiterea acestuia și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat faptei săvârșite de acesta, încadrarea juridică legală și temeinică. Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., cuantumul acesteia reprezentând rezultatul punerii în valoare a tuturor criteriilor generale prevăzute de textul de lege arătat.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune cu un sporit pericol social concret, ucigându-și soția prin aplicarea unor lovituri externe de violențe, care i-au produs acesteia traumatisme craniene și toracice puternice și hemoragie meningee. Împrejurările comiterii faptei au fost corect identificate și stabilite de instanța de judecată, lor dându-li-se eficiența juridică legală și necesară prin reținerea în favoarea inculpatului a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Curtea constată că, în aceste condiții, pedeapsa aplicată inculpatului a fost redusă sub limita minimă prevăzută de lege într-un cuantum suficient ca aceasta să-și poată realiza scopul coercitiv și educativ, în conformitate cu prevederile art. 52 C. pen.

Constatând că nu sunt temeiuri de reducere a cuantumului pedepsei aplicate, în caz contrar, golindu-se de conținut dispozițiile legale referitoare la scopul de reeducare și resocializare a sancțiunii penale, și că în cauză nu există alte temeiuri de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat. Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 16 februarie 2004 la 12 ianuarie 2005. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 516 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 februarie 2004 la 12 ianuarie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2005.