ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3964/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Ș.V. a chemat în judecată Biroul Notarial B.I., Chișinău Criș, solicitând

anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 600/2001, autentificat de

pârâtă, susținând că tatăl său, parte în contract, nu a înstrăinat imobilul.

Judecătoria Chișinău Criș, prin

sentința civilă nr. 1107 din 30 septembrie 2003 a respins acțiunea reținând, în

raport de părțile contractante între care a fost încheiat actul, lipsa

calității procesuale active, reclamantul neprobând calitatea sa de succesor a

vânzătorului, și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, notarul public

care a instrumentat contractul.

Prin decizia civilă nr. 225 din 4

martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței, în esență pentru aceleași considerente.

A mai constatat instanța că în

raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt întrunite

cerințele legii pentru pornirea unei acțiuni în nulitate relativă, reclamantul

fiind terț față de operațiunea juridică încheiată între tatăl său și numiții U.,

nechemați în judecată și că, în cauză nu s-a constatat săvârșirea vreunei

infracțiuni în legătură cu actul juridic a cărui emitere se solicită, cadru în

care reclamantul și-ar justifica interesul și calitatea procesuală în măsura în

care prin acțiune ar fi solicitat constatarea nulității absolute.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, susținând, în ce interesează, că prin acțiune a cerut

„anularea absolută a actului” ca moștenitor legal al lui Ș.V., tatăl său,

pentru lipsa consimțământului sau vicierea lui.

Mai arată recurentul că pe rolul

parchetelor se află mai multe dosare penale și că a înțeles să se judece cu I.B.,

ca notar, pentru că aceasta a creat posibilitatea ca tatăl său să fie înșelat.

Recursul nu este fondat.

Evident, așa cum au reținut ambele

instanțe, acțiunea introductivă astfel formulată, este o cerere în declararea

nulității relative a actului juridic în discuție.

Ca atare, cum reclamantul este terț

față de contractul de vânzare-cumpărare, neexistând nici o probă că este

succesor în drepturi al vânzătorului, corect s-a apreciat asupra lipsei

calității procesuale active.

De asemenea, în raport de obiectul

dedus judecății prin acțiune și de cadrul procesual fixat de reclamant, care nu

a înțeles să cheme în judecată părțile contractante, existența în speță a lipsei

calității procesuale pasive, a pârâtei B.I., este legal stabilită.

Față de cele arătate, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul Ș.V. împotriva deciziei nr. 285 din 4 martie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.