ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6320/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin petiția din 9 martie 2004, condamnatul M.I.A. a formulat o cerere de revizuire a sentinței penale nr. 332 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Alba, prin care a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000. S-a reținut că inculpatul a pretins și primit suma de 2000 dolari S.U.A. arătând că prin influența sa asupra unor funcționari cu putere de decizie la A.D.C.A.I., va obține fonduri comunitare nerambursabile. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului și a recursului, declarate de inculpat.

Prin cererea de revizuire, condamnatul a solicitat reaudierea martorilor M.M. și P.L., pentru reaprecierea declarațiilor acestora, precum și audierea unui nou martor N.C., pentru a dovedi că denunțătorul C.P. a mințit în declarațiile sale cu privire la aspecte esențiale cauzei. Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a înaintat cererea de revizuire la Tribunalul Alba pentru soluționare, cu concluzii de respingere a cererii. Prin sentința penală nr. 133 din 7 iunie 2004, Tribunalul Alba a respins cererea de revizuire, arătând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Faptul că denunțătorul a făcut declarații mincinoase a fost invocat de inculpat și în fața instanței de fond, care a audiat martorii în apărare propuși de acesta.

Suplimentarea probațiunii privind împrejurări care au fost invocate în faza de cercetare judecătorească, este inadmisibilă, pe calea revizuirii. Condamnatul revizuient a declarat apel, susținând că tribunalul nu a dat eficiență cuvenită elementelor invocate în cererea de revizuire. Prin decizia penală nr. 312/ A din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient. Împotriva acestei decizii, condamnatul revizuient a declarat recurs nemotivat, și nu s-a prezentat la instanță, iar apărătorul desemnat din oficiu a lăsat soluționarea recursului la aprecierea instanței. Recursul este nefondat. Examinând hotărârile pronunțate în cauză, nu se constată nici un motiv care să se ia în considerare din oficiu în recursul condamnatului revizuient.

Instanțele de judecată au constatat corect că împrejurarea de fapt invocată de revizuient ca fiind nouă (nesinceritatea denunțătorului), pe care acesta tinde să o dovedească prin alte probatorii, a fost cunoscută de instanța de fond și de instanțele de control judiciar. În atare situație, este vorba doar de un mijloc de probă suplimentar, în completarea dovezilor deja administrate. Or, prin revizuire, cale extraordinară de atac, nu este admis să se continue judecata prin prelungirea administrării unor mijloace de probă, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute de către instanțele care au judecat cauza. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de condamnatul revizuient să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a-l obliga pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 312/ A din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2004.