ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1187/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 iunie 2004, reclamantul P.L. a solicitat anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului, pe o perioadă de 4 ani sau cel puțin reducerea la minimum a perioadei de aplicare a acestei măsuri.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că în anul 1997 a plecat legal în Israel, având contract de muncă, până în anul 1998, dar că a rămas în continuare în Israel, lucrând ca zilier și că la înapoierea în România, la 7 martie 2004, nelegal și abuziv i s-a reținut pașaportul, de către Poliția de Frontieră, iar ulterior i s-a suspendat dreptul de a călători în străinătate, până la data de 7 martie 2008. Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 143 din 6 septembrie 2004, a respins acțiunea, reținând că reclamantul a rămas în Israel, fără forme legale, în perioada 1998 - 2004. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este netemeinică și nelegală.

Susține că instanța a apreciat necorespunzător probatoriul administrat în cauză, și anume, copia vizei de ședere în Israel, în temeiul căreia a plătit asigurările sociale către acest stat. Mai susține că modificările legislative privind regimul pașapoartelor, nu i se pot aplica, pentru că a plecat din România, înainte de adoptarea acestor modificări. Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Din adresa nr. 199525875 din 16 martie 2004, a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei Iași, către recurent, rezultă că i s-a suspendat dreptul de a călători în străinătate, în perioada 7 martie 2004 - 7 martie 2008, ca urmare a returnării din Israel, măsură ce a fost menținută de către Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei.

Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1997, așa cum a fost modificat și completat, se poate dispune suspendarea dreptului de folosire a pașaportului pentru o durată cuprinsă între 1 an și 5 ani, printre altele, și „împotriva persoanelor returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state și a cetățenilor români care au fost returnați din state cu care România nu a încheiat acorduri de readmisie, indiferent de motive ori care au depășit termenele de ședere în statele în care au călătorit, stabilite prin acordurile sau convențiile încheiate cu acestea”. Cum recurentul a fost returnat din Israel, pentru depășirea termenului legal de ședere în acea țară, corect, organul abilitat legal a dispus suspendarea dreptului de a folosi pașaportul.

Dar, ținând cont de persoana recurentului, care a plecat legal în Israel, unde a lucrat o perioadă lungă de timp, chiar dacă în cea mai mare parte a acestei perioade nu mai avea viză legală de ședere, având în vedere că nu s-a făcut dovada că a săvârșit vreo faptă penală sau contravențională în Israel, până la data returnării, se va reduce durata suspendării dreptului de folosire a pașaportului de la 4 ani, la un an și 6 luni, respectiv până la 7 septembrie 2005. Ca atare, se va admite recursul, se va casa sentința atacată și în fond, va fi admisă acțiunea, în sensul că se va modifica durata măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului, de către reclamant, de la 4 ani, la un an și 6 luni, cu începere de la 7 martie 2004. Văzând și prevederile art. 14 din Legea nr. 29/1990, ale art. 15 alin. (3) din O.G.

nr. 65/1997 și ale art. 299, 312 și 314 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.L., împotriva sentinței civile nr. 143 din 6 septembrie 2004, a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea, în sensul că modifică durata măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului, de la 4 ani, la un an și 6 luni, începând cu data de 7 martie 2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.