ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1187/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 7 iunie 2004, reclamantul P.L. a solicitat anularea măsurii suspendării

dreptului de folosire a pașaportului, pe o perioadă de 4 ani sau cel puțin

reducerea la minimum a perioadei de aplicare a acestei măsuri.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că în anul 1997 a plecat legal în Israel, având contract de muncă,

până în anul 1998, dar că a rămas în continuare în Israel, lucrând ca zilier și

că la înapoierea în România, la 7 martie 2004, nelegal și abuziv i s-a reținut

pașaportul, de către Poliția de Frontieră, iar ulterior i s-a suspendat dreptul

de a călători în străinătate, până la data de 7 martie 2008.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 143 din 6 septembrie

2004, a respins acțiunea, reținând că reclamantul a rămas în Israel, fără forme

legale, în perioada 1998 - 2004.

Reclamantul a declarat

recurs împotriva sentinței, considerând că este netemeinică și nelegală.

Susține că instanța a

apreciat necorespunzător probatoriul administrat în cauză, și anume, copia

vizei de ședere în Israel, în temeiul căreia a plătit asigurările sociale către

acest stat.

Mai susține că modificările

legislative privind regimul pașapoartelor, nu i se pot aplica, pentru că a

plecat din România, înainte de adoptarea acestor modificări.

Recursul va fi admis, în

sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Din adresa nr. 199525875 din

16 martie 2004, a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei Iași, către

recurent, rezultă că i s-a suspendat dreptul de a călători în străinătate, în

perioada 7 martie 2004 - 7 martie 2008, ca urmare a returnării din Israel,

măsură ce a fost menținută de către Direcția Generală de Evidență Informatizată

a Persoanei.

Conform prevederilor art. 14

alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1997, așa cum a fost modificat și completat,

se poate dispune suspendarea dreptului de folosire a pașaportului pentru o

durată cuprinsă între 1 an și 5 ani, printre altele, și „împotriva persoanelor

returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state

și a cetățenilor români care au fost returnați din state cu care România nu a

încheiat acorduri de readmisie, indiferent de motive ori care au depășit

termenele de ședere în statele în care au călătorit, stabilite prin acordurile

sau convențiile încheiate cu acestea”.

Cum recurentul a fost

returnat din Israel, pentru depășirea termenului legal de ședere în acea țară,

corect, organul abilitat legal a dispus suspendarea dreptului de a folosi

pașaportul.

Dar, ținând cont de persoana

recurentului, care a plecat legal în Israel, unde a lucrat o perioadă lungă de

timp, chiar dacă în cea mai mare parte a acestei perioade nu mai avea viză

legală de ședere, având în vedere că nu s-a făcut dovada că a săvârșit vreo

faptă penală sau contravențională în Israel, până la data returnării, se va

reduce durata suspendării dreptului de folosire a pașaportului de la 4 ani, la un

an și 6 luni, respectiv până la 7 septembrie 2005.

Ca atare, se va admite recursul,

se va casa sentința atacată și în fond, va fi admisă acțiunea, în sensul că se

va modifica durata măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului, de

către reclamant, de la 4 ani, la un an și 6 luni, cu începere de la 7 martie 2004.

Văzând și prevederile art. 14

din Legea nr. 29/1990, ale art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997 și ale art. 299,

312 și 314 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.L., împotriva sentinței civile nr. 143 din 6 septembrie 2004, a Curții de

Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, admite acțiunea, în sensul că modifică durata măsurii suspendării

dreptului de folosire a pașaportului, de la 4 ani, la un an și 6 luni, începând

cu data de 7 martie 2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2005.