ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8105/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții T.I., T.E., Y.E., B.E.

și E.T. au chemat în judecată SC F. SA Cluj Napoca și Ministerul Industriilor

și Resurselor București, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâții,

să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor, seria M.03 nr. 0079 din 5 martie 1993, eliberat

de Ministerul Industriilor și Resurselor.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că sunt proprietarele imobilelor descrise, în cota de 13/64 parte,

iar intimata SC F. SA, în baza certificatului de atribuire a terenului, emis de

Ministerul Industriilor, și-a înscris dreptul de proprietate asupra întregului

imobil, cu cele două construcții.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 134 din 11

februarie 2003, a respins ca inadmisibilă, acțiunea reclamantelor, obligându-le,

la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată, către SC F. SA Cluj.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 5 din

Legea nr. 29/1990, întrucât reclamantele nu s-au adresat în prealabil

autorității emitente a actului, în condițiile și termenele prevăzute de text.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs T.I., T.E., Y.E., B.E.

și E.T., reiterând motivele invocate în fața instanței de fond.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr.

29/1990, „înainte de a cere instanței, anularea actului sau obligarea la

eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea

dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul

administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2),

autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația, în termen de 30

de zile de la aceasta”.

În cauză, reclamantele nu au

efectuat procedura prealabilă, susținând că au luat cunoștință de existența

certificatului, a cărui anulare o solicită, după înregistrarea acțiunii la

instanță.

Or, acțiunea în contencios

administrativ nu poate fi soluționată fără îndeplinirea procedurii prealabile

administrative, condiție

sine qua non

a promovării acțiunii pentru

anularea actului administrativ.

Fiind o condiție de exercitare a

acțiunii, procedura administrativă prealabilă este obligatorie, neîndeplinirea

ei fiind sancționată cu respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Față de considerentele expuse și

având în vedere că nici din oficiu nu se constată temeiuri de casare a

sentinței, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.I.,

T.E., Y.E., B.E. și E.T. împotriva sentinței civile nr. 134 din 11 februarie

2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.