ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5895/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 112

din 8 ianuarie 2002 la Tribunalul Gorj, petiționarul B.G. a solicitat obligarea

Consiliului Local Căpreni, Prefecturii Gorj și Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, la plata contravalorii unei suprafețe de 1000 mp teren

situat în comuna Căpreni, teren pe care se află în prezent Căminul Cultural,

contravaloarea materialului rezultat dintr-o casă veche cu 3 camere și

contravaloarea cantității de 3000 kg var nestins.

În motivarea acțiunii petiționarul a

arătat că mama sa B.N. a primit în anul 1936 de la tatăl său I.C. și în anul

1937 de la sora sa U.E., cu act de vânzare-cumpărare, terenul menționat mai sus

pe care se afla o casă cu 3 camere care a fost demolată de tatăl său, iar

materialele rezultate împreună cu cantitatea de 3000 kg var nestins au rămas pe

acest teren.

A mai arătat petiționarul că în anii

1953-1955 fostul Consiliu Popular al Comunei Căpreni a preluat în mod abuziv

terenul și materialele ce se aflau pe acesta.

La notificarea trimisă Primăriei

Căpreni, prin executorul judecătoresc, în septembrie 2001, petiționarul a

primit un răspuns negativ cu adresa nr. 2027/2001.

Prin sentința civilă nr. 218 din 26

septembrie 2002, Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea petentului B.D.G.,

dispunându-se în consecință anularea dispoziției nr. 15/2002 emisă de Primăria

Căpreni. Totodată pârâta a fost obligată la plata către petiționar a sumei de

96.873.750 lei reprezentând contravaloarea terenului precum și 1.800.000 lei

cheltuieli de judecată.

S-a dispus respingerea acțiunii față

de Statul Român și Prefectura Gorj.

Pentru a pronunța o astfel de

hotărâre instanța a reținut că terenul ce face obiectul litigiului a fost în

proprietatea părinților reclamantului, fiind considerat părăsit și trecut

astfel în patrimoniul statului. Pe acest teren deținut de Primăria Căpreni este

construit în prezent Căminul Cultural al comunei iar deținătorul a fost obligat

să plătească reclamantului moștenitor contravaloarea terenului identificat și

evaluat prin expertiza din dosar.

Împotriva sentinței susmenționate au

declarat apeluri atât reclamantul B.G. cât și pârâta Primăria Comunei Căpreni.

Prin decizia civilă nr. 24 din 18

februarie 2003 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondate

apelurile formulate de reclamantul B.G. și Primăria Comunei Căpreni.

Instanța a reținut că terenul în

litigiu a trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr.4 16/1955 a

Tribunalului Popular Raionul Amaradia Regiunea Craiova, fiind socotit ca bun

fără stăpân.

S-a mai arătat că terenul în litigiu

este ocupat de o construcție ridicată ulterior preluării, cu destinația de cămin

cultural al comunei, astfel că restituirea lui în natură nu poate fi material

posibilă, iar reclamantul va putea fi dezdăunat prin compensații materiale.

Expertiza efectuată în cauză a

stabilit valoarea de circulație a terenului, iar Primăria are obligația să-l

despăgubească pe reclamant cu contravaloarea terenului efectiv preluat.

În ceea ce privește materialele de

construcție instanța a stabilit că nu au fost dovedite.

În contra deciziei arătate mai sus

reclamantul B.D.G. a formulat recurs potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Reclamantul prin motivele de recurs

arată că instanța ar fi trebuit să oblige Primăria Căpreni să-i achite conform

expertizei inginerului D.I. contravaloarea raportului, a gardului împrejmuitor,

a materialului de construcție rezultate din demolarea casei și a cantității de

3000 kg var.

De asemenea bunurile revendicate

trebuiau apreciate la prețul de circulație și la prețul terenului solicitând

astfel prejudiciul suferit și beneficiul nerealizat.

Recursul este nefondat pentru

motivele care se vor arăta.

Imobilul format din teren în

suprafață de 1291,65 mp a trecut în proprietatea statului prin sentința civilă

nr. 416/1955 a Tribunalului Popular Raional Amaradia, în temeiul Decretului nr.

111/1951.

Aceste imobile considerate ca

abandonate și preluate în acest mod conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001

sunt considerate ca imobile preluate abuziv și deci supuse regimului de

restituire, conform Legii nr. 10/2001.

În mod corect instanța de apel a

apreciat că terenul în litigiu este ocupat de o construcție cu destinația de cămin

cultural al comunei ceea ce apare evident că nu poate fi restituit în natură,

reclamantul având dreptul la compensații materiale reprezentând contravaloarea

imobilului plătită de proprietarul clădirii care ocupă efectiv terenul.

Criticile din recurs cu privire la

sumele neacordate de instanțe nu pot fi primite datorită expertizei efectuate

în cauză, care a stabilit valoarea de circulație a terenului, acestea

neinvocând argumente de natură să infirme valoarea calculului efectuat de

expert.

În mod legal instanțele nu au

reținut contravaloarea materialelor de construcții, acestea nefiind dovedite.

De asemenea în mod just instanța a

stabilit contravaloarea lor estimativă.

În concluzie criticile invocate de

reclamant sunt nefondate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins

conform considerentelor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 24 din 18 februarie 2003 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie

2004.