ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1407/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1030

din 26 august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, admițând

contestația la executare formulată de condamnatul E.S.A. a dispus înlăturarea

executării expulzării, stabilită prin sentința penală nr. 231 din 19 decembrie

1996, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de

art. 461 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cursul executării hotărârii, s-a

ivit un incident, constând în aceea că petentul-contestator a fost obligat în

Egipt la o pedeapsă cu muncă silnică pe viață la data de 11 noiembrie 1995,

situație în care în țara de origine ar fi supus unor tratamente inumane.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 751 din 19 octombrie 2004, admițând

apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat sentința

instanței de fond, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare

formulată în cauză.

Împotriva menționatei

decizii, condamnatul E.S.A. a declarat prezentul recurs, solicitând casarea

acesteia în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., și

menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond cu motivarea că în cauză

s-a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 491 lit. d)

C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 461 lit. d) C.

proc. pen., se poate face contestație la executare când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Pentru ca „incidentul „la

care se referă dispozițiile procedurale citate să poată constitui motiv de

contestație la executare, se impune îndeplinirea cumulativ a două condiții și

anume, incidentul respectiv să se ivească în cursul executării pedepsei și să

se refere la executarea hotărârii fără a atrage schimbări în dispozitivul

acesteia.

Cum prin contestația

formulată petiționarul a invocat motive anterioare judecării procesului,

nefiind vorba deci de un incident ivit în cursul executării pedepsei, așa cum

cer dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., în mod just instanța de apel a

desființat sentința instanței de fond și a dispus respingerea contestației

respective.

În consecință, recursul

declarat de condamnatul E.S.A. nefiind întemeiat, urmează a fi respins, ca

atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul E.S.A. împotriva deciziei penale nr.

751 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.