ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 431 din 20 decembrie 2004, Tribunalul Ialomița a respins cererea petentului condamnat M.G. de întrerupere a executării pedepsei închisorii de 12 ani, aplicată de Tribunalul Călărași prin sentința penală nr. 84/2000. S-a reținut că petentul a motivat cerea potrivit art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., dar că în cauză nu sunt întrunite condițiile legii pentru întreruperea pedepsei. Prin decizia penală nr. 62 din 31 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a decis respingerea, ca nefondat, a apelului condamnatului pentru aceleași motive. Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul care a reiterat cererea de întrerupere a pedepsei.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz întreruperea se face o singură dată, pe timp de cel mult 3 luni. Din probele administrate în cauză rezultă că într-adevăr situația familială a condamnatului este precară. Pe de altă parte una din condițiile impuse de lege pentru întreruperea executării pedepsei de timp de 3 luni este aceea că executarea imediată a pedepsei să determine iminent consecințe grave familiei condamnatului. Din examinarea textului rezultă că pentru aplicarea lui este necesar ca singură executarea imediată a pedepsei, deci localizată în timp, să constituie cauza determinantă a înrăutățirii grave a situației familiale a condamnatului.

Or din probele dosarului rezultă că situația familială a condamnatului este preexistentă, de durată, neavând o legătură determinantă cu executarea pedepsei. Așa fiind, Curtea în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 62 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2005.