ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2084/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 431

din 20 decembrie 2004, Tribunalul Ialomița a respins cererea petentului

condamnat M.G. de întrerupere a executării pedepsei închisorii de 12 ani,

aplicată de Tribunalul Călărași prin sentința penală nr. 84/2000.

S-a reținut că petentul a

motivat cerea potrivit art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen.,

dar că în cauză nu sunt întrunite condițiile legii pentru întreruperea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 62

din 31 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a decis respingerea, ca

nefondat, a apelului condamnatului pentru aceleași motive.

Împotriva deciziei a

declarat recurs condamnatul care a reiterat cererea de întrerupere a pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 453 lit. c),

raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează. În acest caz întreruperea se face o singură dată, pe timp de cel

mult 3 luni.

Din probele administrate în

cauză rezultă că într-adevăr situația familială a condamnatului este precară.

Pe de altă parte una din

condițiile impuse de lege pentru întreruperea executării pedepsei de timp de 3

luni este aceea că executarea imediată a pedepsei să determine iminent

consecințe grave familiei condamnatului.

Din examinarea textului

rezultă că pentru aplicarea lui este necesar ca singură executarea imediată a

pedepsei, deci localizată în timp, să constituie cauza determinantă a

înrăutățirii grave a situației familiale a condamnatului.

Or din probele dosarului

rezultă că situația familială a condamnatului este preexistentă, de durată,

neavând o legătură determinantă cu executarea pedepsei.

Așa fiind, Curtea în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul condamnatului și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr.

62 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de  200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 martie 2005.