ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 656/2005

Asupra recursurilor penale

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157

din 19 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș, au fost condamnați inculpații:

și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art.

74 lit. a) și b) și art. 76 lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive, de la 7 martie 2003 la zi.

închisoare pentru complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art.

74 și art. 76 C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 7 martie 2003 la 6

august 2003.

închisoare în temeiul art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

)

lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen.

A fost dedusă durata

reținerii și arestării preventive, de la 7 martie 2003 la 6 august 2003.

Sub aspectul laturii civile,

au fost respinse ca nedovedite, pretențiile părții civile T.E.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 3 martie

2003, cei trei inculpați s-au aflat în barul B. din Odorheiul Secuiesc, ocazie

cu care inculpatul T.L. l-a observat pe taximetristul T.E. cu autoturismul în

parcarea din apropierea barului.

Acesta i-a cerut

coinculpatului H.S. să-l angajeze pe taximetrist, iar inculpații T.L. și L.T.I.

s-au urcat în autoturismul condus de inculpatul L.T.I., îndreptându-se către

Băile S., unde l-au parcat într-un loc ferit, la intersecția DN 13 A cu drumul

spre Palanița, așteptând taximetrul condus de T.E.

La sosirea în acel loc,

inculpatul H.S. a achitat contravaloarea cursei, a coborât din mașină, moment

în care inculpatul T.L., având asupra sa un pistol (jucărie) și o bâtă de

baseball (pe care i le-a dat inculpatului H.S.) s-a urcat în taximetru, a scos

cheile din contact și i-a cerut șoferului portofelul cu bani și telefonul

mobil. Partea vătămată, aflată sub amenințare, i-a dat inculpatului bunurile

solicitate.

După însușirea portofelului

și telefonului mobil cei trei inculpați au urcat în autoturismul condus de L.T.I.,

coinculpatul T.L. a oprit suma de 900.000 lei, iar portofelul, telefonul mobil

și pistolul, le-a aruncat după ce scosese cartela din telefon și care ulterior

a fost găsită asupra acestuia.

Situația de fapt expusă a

fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor verbale încheiate

de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor S.M., D.S., S.B. și M.S.,

probe coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut în faza de

urmărire penală fapta pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea de Apel Târgu-Mureș,

prin decizia penală nr. 168/ A din 11 octombrie 2004 a respins apelurile

declarate de inculpați, apeluri ce au vizat nelegalitatea și netemeinicia

sentinței atacate (achitarea inculpaților L.T.I. și H.S. în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și reducerea pedepsei

aplicate fiecăruia dintre cei trei inculpați).

Împotriva acestei decizii inculpații

au declarat recurs, fiind reiterate motivele de apel invocate.

Astfel, inculpații L.T.I. și

H.S. au solicitat, în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește latura subiectivă a

complicității la infracțiunea de tâlhărie, instanțele luând în considerare

numai declarațiile date în faza de urmărire penală, nu și cele din faza de

cercetare judecătorească.

Toți cei trei inculpați, au

solicitat și reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii sancțiunilor

aplicate.

Recursurile nu sunt fondate.

Instanța de fond și cea de

control judiciar, au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților încadrând corespunzător, din punct de vedere juridic faptele

comise de L.T.I. și H.S. în dispozițiile art. 26 raportat la art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Complicitatea, în sensul

dispozițiilor art. 26 C. pen., implică existența unor acte de executare a unei

infracțiuni săvârșită de către o altă persoană la care se aduce o contribuție

prin acte exterioare acțiunii incriminate.

În speță, cei doi inculpați

(L.T.I. și H.S.) au cunoscut intenția inculpatului T.L., din moment ce și-au

schimbat îmbrăcămintea între ei pentru a-l deruta pe taximetrist, au stabilit

locul unde să fie atrasă partea vătămată, iar cel care a efectuat călătoria cu

taximetrul a fost H.S., el fiind și cel care a primit bâta de baseball și a

rămas lângă autovehicul până la deposedarea victimei de bunuri, iar L.T.I. i-a

așteptat în autoturismul cu care au venit și le-a asigurat părăsirea rapidă a

locului faptei.

Așadar, din modalitatea

comiterii faptei, rezultă că inculpații au desfășurat acte de executare a

infracțiunii comise de inculpatul T.L. și deci, sub aspectul elementelor

constitutive subzistă complicitatea la infracțiunea de tâlhărie.

Faptul că inculpații L.T.I.

și H.S. au revenit asupra primelor declarații nu are nici o relevanță sub

aspectul stabilirii vinovăției acestora, atâta vreme cât celelalte mijloace de

probă relevă împrejurarea că ei au comis infracțiunea pentru care au fost

trimiși în judecată.

Potrivit art. 63 alin. (2) C.

proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar conform art. 62

din același cod, în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este

obligată să lămurească, pe bază de probe, cauza sub toate aspectele.

Așadar, mijloacele de probă

prevăzute de art. 64 C. proc. pen., pot fi administrate în toate fazele

procesului penal, legea nefăcând nici o distincție în ceea ce privește valoarea

lor probantă după cum au fost administrate în faza urmăririi penale ori în

aceea a judecății.

În consecință, nu există un

temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile

succesive ale inculpaților, instanța fiind îndreptățită a reține numai pe

acelea pe care consideră că exprimă adevărul.

Simpla retractare de către

inculpați a declarațiilor date în faza de urmărire penală, nu poate produce

efectul de a înlătura declarația retractată cu atât mai mult atunci când

situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă și din alte probe ale

dosarului.

În speță, instanțele și-au întemeiat

hotărârile pronunțate în principal pe declarațiile părții vătămate, pe

depozițiile martorilor audiați, pe procesele verbale întocmite în cauză, probe

care s-au coroborat cu primele declarații ale inculpaților, inclusiv cu cele

ale lui T.L., care a recunoscut constant fapta comisă.

În raport de considerentele

expuse, rezultă că primul motiv de recurs invocat de H.S. și L.T.I. este

nefondat și nu va fi primit.

Referitor la

individualizarea pedepselor, aspect sub care hotărârile pronunțate sunt

criticate de cei trei inculpați, se constată că și acest motiv de recurs nu

este fondat.

La stabilirea pedepselor au

fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

pericolul social al faptei comise (pericol dedus din modalitatea în care

infracțiunea a fost concepută și săvârșită, precum și din urmările acesteia) și

datele ce caracterizează persoana făptuitorilor (fără antecedente penale, dar

care au avut o poziție oscilantă în cursul procesului penal, cu excepția

inculpatului T.L.).

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorilor au fost analizate, reținându-se

justificat dispozițiile art. 74 lit. a) și b) C. pen., astfel că pedepsele

aplicate, în cuantumul stabilit și în modalitatea alesă, au fost bine dozate.

Ca atare, recursurile

declarate de inculpați sunt nefondate și în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. vor fi respinse.

Se va computa perioada

arestării preventive pentru inculpatul T.L., recurenții urmând a fi obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de inculpații T.L., L.T.I. și H.S., împotriva deciziei penale nr. 168/

A din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, ca nefondate.

Compută detenția preventivă

de la 7 martie 2003 la 27 ianuarie 2005 pentru inculpatul T.L.

Obligă pe inculpații L.T.I.

și H.S. să plătească statului câte 1.200.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare,

iar pe inculpatul T.L. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli

judiciare din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2005.