ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 656/2005

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 157 din 19 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș, au fost condamnați inculpații: 1. T.L. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 7 martie 2003 la zi. 2. L.T.I. la 3 ani închisoare pentru complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 7 martie 2003 la 6 august 2003. 3. H.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare în temeiul art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. A fost dedusă durata reținerii și arestării preventive, de la 7 martie 2003 la 6 august 2003. Sub aspectul laturii civile, au fost respinse ca nedovedite, pretențiile părții civile T.E. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În seara zilei de 3 martie 2003, cei trei inculpați s-au aflat în barul B. din Odorheiul Secuiesc, ocazie cu care inculpatul T.L.

l-a observat pe taximetristul T.E. cu autoturismul în parcarea din apropierea barului. Acesta i-a cerut coinculpatului H.S. să-l angajeze pe taximetrist, iar inculpații T.L. și L.T.I. s-au urcat în autoturismul condus de inculpatul L.T.I., îndreptându-se către Băile S., unde l-au parcat într-un loc ferit, la intersecția DN 13 A cu drumul spre Palanița, așteptând taximetrul condus de T.E. La sosirea în acel loc, inculpatul H.S. a achitat contravaloarea cursei, a coborât din mașină, moment în care inculpatul T.L., având asupra sa un pistol (jucărie) și o bâtă de baseball (pe care i le-a dat inculpatului H.S.) s-a urcat în taximetru, a scos cheile din contact și i-a cerut șoferului portofelul cu bani și telefonul mobil.

Partea vătămată, aflată sub amenințare, i-a dat inculpatului bunurile solicitate. După însușirea portofelului și telefonului mobil cei trei inculpați au urcat în autoturismul condus de L.T.I., coinculpatul T.L. a oprit suma de 900.000 lei, iar portofelul, telefonul mobil și pistolul, le-a aruncat după ce scosese cartela din telefon și care ulterior a fost găsită asupra acestuia. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor S.M., D.S., S.B. și M.S., probe coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut în faza de urmărire penală fapta pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia penală nr. 168/ A din 11 octombrie 2004 a respins apelurile declarate de inculpați, apeluri ce au vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate (achitarea inculpaților L.T.I. și H.S. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și reducerea pedepsei aplicate fiecăruia dintre cei trei inculpați). Împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs, fiind reiterate motivele de apel invocate. Astfel, inculpații L.T.I. și H.S. au solicitat, în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește latura subiectivă a complicității la infracțiunea de tâlhărie, instanțele luând în considerare numai declarațiile date în faza de urmărire penală, nu și cele din faza de cercetare judecătorească.

Toți cei trei inculpați, au solicitat și reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii sancțiunilor aplicate. Recursurile nu sunt fondate. Instanța de fond și cea de control judiciar, au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților încadrând corespunzător, din punct de vedere juridic faptele comise de L.T.I. și H.S. în dispozițiile art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Complicitatea, în sensul dispozițiilor art. 26 C. pen., implică existența unor acte de executare a unei infracțiuni săvârșită de către o altă persoană la care se aduce o contribuție prin acte exterioare acțiunii incriminate. În speță, cei doi inculpați (L.T.I.

și H.S.) au cunoscut intenția inculpatului T.L., din moment ce și-au schimbat îmbrăcămintea între ei pentru a-l deruta pe taximetrist, au stabilit locul unde să fie atrasă partea vătămată, iar cel care a efectuat călătoria cu taximetrul a fost H.S., el fiind și cel care a primit bâta de baseball și a rămas lângă autovehicul până la deposedarea victimei de bunuri, iar L.T.I. i-a așteptat în autoturismul cu care au venit și le-a asigurat părăsirea rapidă a locului faptei. Așadar, din modalitatea comiterii faptei, rezultă că inculpații au desfășurat acte de executare a infracțiunii comise de inculpatul T.L. și deci, sub aspectul elementelor constitutive subzistă complicitatea la infracțiunea de tâlhărie.

Faptul că inculpații L.T.I. și H.S. au revenit asupra primelor declarații nu are nici o relevanță sub aspectul stabilirii vinovăției acestora, atâta vreme cât celelalte mijloace de probă relevă împrejurarea că ei au comis infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată. Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar conform art. 62 din același cod, în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească, pe bază de probe, cauza sub toate aspectele. Așadar, mijloacele de probă prevăzute de art. 64 C. proc. pen., pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o distincție în ceea ce privește valoarea lor probantă după cum au fost administrate în faza urmăririi penale ori în aceea a judecății.

În consecință, nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpaților, instanța fiind îndreptățită a reține numai pe acelea pe care consideră că exprimă adevărul. Simpla retractare de către inculpați a declarațiilor date în faza de urmărire penală, nu poate produce efectul de a înlătura declarația retractată cu atât mai mult atunci când situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă și din alte probe ale dosarului. În speță, instanțele și-au întemeiat hotărârile pronunțate în principal pe declarațiile părții vătămate, pe depozițiile martorilor audiați, pe procesele verbale întocmite în cauză, probe care s-au coroborat cu primele declarații ale inculpaților, inclusiv cu cele ale lui T.L., care a recunoscut constant fapta comisă.

În raport de considerentele expuse, rezultă că primul motiv de recurs invocat de H.S. și L.T.I. este nefondat și nu va fi primit. Referitor la individualizarea pedepselor, aspect sub care hotărârile pronunțate sunt criticate de cei trei inculpați, se constată că și acest motiv de recurs nu este fondat. La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al faptei comise (pericol dedus din modalitatea în care infracțiunea a fost concepută și săvârșită, precum și din urmările acesteia) și datele ce caracterizează persoana făptuitorilor (fără antecedente penale, dar care au avut o poziție oscilantă în cursul procesului penal, cu excepția inculpatului T.L.).

Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorilor au fost analizate, reținându-se justificat dispozițiile art. 74 lit. a) și b) C. pen., astfel că pedepsele aplicate, în cuantumul stabilit și în modalitatea alesă, au fost bine dozate. Ca atare, recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse. Se va computa perioada arestării preventive pentru inculpatul T.L., recurenții urmând a fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații T.L., L.T.I. și H.S., împotriva deciziei penale nr. 168/ A din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, ca nefondate. Compută detenția preventivă de la 7 martie 2003 la 27 ianuarie 2005 pentru inculpatul T.L. Obligă pe inculpații L.T.I. și H.S. să plătească statului câte 1.200.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul T.L. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.