ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 589/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 322 din 17 august 2004 a Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpaților A.G.M., fiecare, la câte 5 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a luat act că partea vătămată U.C. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în totalitate. S-a reținut în fapt că, în noaptea de 25 aprilie 2004, în jurul orei 1,30, în baza unei înțelegeri prealabile, prin efracție, cu doi inculpați au pătruns în locuința părții vătămate U.C.

din satul Valea Mare, jud. Bacău și prin amenințarea acesteia cu moartea, au deposedat-o de suma de 60.000 lei, prejudiciul fiind recuperat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, cât și inculpații. Prin decizia penală nr. 329 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care prin motivele scrise, a susținut în esență următoarele: - netemeinicia hotărârilor recurate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților care au fost greșit individualizate prin reținerea art. 74 și art. 76 C. pen.

Au fost invocate în drept prevederile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în raport de care, vor fi analizate hotărârile atacate, constatându-se fondat recursul declarat pentru motivele ce urmează. Într-adevăr, prin reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 în favoarea inculpaților, ceea ce a condus la coborârea pedepsei sub limita minimă legală, au fost încălcate prevederile art. 72 C. pen., care privesc individualizarea pedepselor. Printre criteriile stabilite în art. 72 C. pen., în raport de care se apreciază cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, se află și periculozitatea socială a faptei redată de împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum și pericolul prezentat de făptuitor evidențiat de datele personale.

Referitor la periculozitatea faptei, redată de împrejurările comiterii ei trebuie subliniat că aceasta a fost consecința unei înțelegeri și pregătiri prealabile în ce privește persoana asupra căreia urmau să se exercite actele de violență, în ce privește timpul comiterii și a modului în care va acționa. În sensul celor de mai sus, inculpații au hotărât să atace victima o femeie în vârstă de 69 ani care locuia singură, într-o casă izolată. În scopul realizării activității infracționale plănuite cei doi s-au înarmat cu o rangă de fier, au întrerupt curentul electric la locuința victimei și după miezul nopții au pătruns în holul casei prin forțarea ușii de la intrare, cu bara metalică și pentru că partea vătămată avea ușa încuiată la cameră au amenințat-o cu moartea cerându-i să le dea bani; în aceste condiții partea vătămată le-a aruncat portofelul cu 60.000 lei.

Modalitatea de concepere și executare a activității infracționale descrisă denotă o deosebită periculozitate atât a faptei cât și a făptuitorului, cu atât mai mult cu cât, ambii inculpați nu au o ocupație stabilă, iar intimatul A.M. a mai fost sancționat pentru comiterea unei infracțiuni prevăzută de art. 221 C. pen., comisă în minoritate, iar pe parcursul procesului penal a avut o conduită nesinceră și oscilantă. Împrejurarea că inculpații au sustras, prin violență, în maniera amintită doar suma de 60.000 lei nu este relevantă în stabilirea pedepsei și respectiv, în reținerea circumstanțelor judiciare personale atenuante, întrucât partea vătămată nu a avut alte sume sau valori care să intereseze pe inculpați.

Pentru aceste considerente, în mod greșit în favoarea celor doi inculpați au fost reținute dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen. și prin admiterea recursului declarat de parchet și casarea hotărârilor, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va proceda la înlăturarea acestor prevederi legale și la majorarea pedepselor la limita minimă legală, pentru fiecare inculpat. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedepsele aplicate detenția preventivă la zi pentru fiecare inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 329 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpații Ș.S. și A.G.M. Casează decizia și sentința penală nr. 332/ D din 17 august 2004 a Tribunalului Bacău, cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., dispoziții pe care le înlătură. Majorează pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., de la câte 5 ani închisoare la câte 7 ani închisoare fiecare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 26 aprilie 2004 la 26 ianuarie 2005. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2005.