ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2071/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 366 din 1

noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 3000/2005, a fost

respinsă plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției nr. 869/P/2005

din 15 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj privind pe

intimatul S.A.

În esență, s-a reținut că prin

rezoluția respectivă s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 272 C. pen.

Instanța de fond a constatat că

plângerea este neîntemeiată cu atât mai mult cu cât prin rechizitoriul nr. 45/P/II/17/2005

din 7 iulie 2005, B.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 217 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 C. pen., ulterior fiind condamnat

la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1030 din 31 octombrie 2005 a

Judecătoriei Novaci.

Împotriva sentinței penale nr. 366

din 1 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj, petiționarul a formulat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe motivul că din probele

administrate în cauză ar rezulta că intimatul a intrat în locuința

petiționarului în noaptea de 31 decembrie 2004.

Prin decizia penală nr. 1272 din 8

decembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis recursul petiționarului, a casat

sentința atacată și a trimis cauza la prim procurorul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Gorj pentru a se pronunța asupra plângerii, potrivit art. 278 C.

proc. pen.

A constatat că decizia este

definitivă.

Pentru a dispune astfel, Curtea de

Apel Craiova a reținut că potrivit art. 278 C. proc. pen., petiționarul avea

obligația să formuleze plângere împotriva rezoluției nr. 869/P/2005 din 15

septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, la prim procurorul

acestei instituții, cerință pe care nu a îndeplinit-o și s-a adresat direct

instanței de judecată.

Împotriva deciziei penale nr. 1272

din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, petiționarul a declarat recurs

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motivul că intimatul S.A. în

calitate de polițist la I.P.J. Gorj se face vinovat de comiterea infracțiunilor

de abuz în serviciu.

Examinând actele și lucrările de la

dosar, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

C.

proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile

judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

De asemenea, dispozițiile art. 417 C.

proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Partea specială, cap. III

din Titlul II a aceluiași cod, prevăd că deciziile pronunțate în recurs nu sunt

supuse nici unei alte căi ordinare de atac, fiind definitive și executorii.

Prin urmare, în sistemul de

jurisdicție român este statuat principiul unicității recursului, așa încât

dreptul la exercitarea mai multor recursuri nu este permis.

În cauză, secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs de către

petiționarul B.I. împotriva deciziei prin care Curtea de Apel Craiova a

soluționat recursul declarat de același petiționar.

În aceste condiții, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și totodată o soluție inadmisibilă

pentru ordinea de drept.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

a), teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 385

1

C. proc. pen.,

va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva

deciziei penale nr. 1272 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 192 C. proc. pen., va

obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul B.I. împotriva deciziei penale nr. 1272 din 8

decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2006.