ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2444/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30/ P din 09 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., au fost condamnați inculpații: A.M.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare; L.I.A. la un an și 6 luni închisoare și C.M.C. la o pedeapsă de un an închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, astfel că au fost fixate termene de încercare de 4 ani pentru inculpatul A.M.M., de 3 ani și 6 luni pentru inculpatul L.I.A. și de 2 ani, pentru inculpatul C.M.C., atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 și art. 110 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.M. perioada reținerii și a arestului preventiv de la 24 noiembrie 2003 la 21 ianuarie 2004. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 50.000 lei de la inculpatul C.M.C. Au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească către stat cheltuieli judiciare astfel: inculpatul A.M.M., în solidar cu A.A. și A.M. la 4.000.000 lei, inculpatul L.I.A., în solidar cu L.E. la 3.000.000 lei, iar C.M.C., în solidar cu C.M. la 3.600.000 lei. Onorariu de avocat din oficiu în sumă de 600.000 lei pentru inculpatul C.M.C. s-a hotărât să fie plătit din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, pe baza materialului probator de la dosar a reținut în esență următoarea situație de fapt: În seara zilei de 15 noiembrie 2003, inculpații A.M.M., L.I.A.

și C.M.C. se aflau în bufetul de pe raza comunei Dobreni, unde au consumat bere și jucau biliard. În același bufet au intrat și părțile vătămate C.I. și C.V., frați, care se aflau în stare avansată de ebrietate și care au început să-i șicaneze pe inculpați și să-i deranjeze în jocul lor de biliard. Inculpatul A.M. a ieșit din bufet afară, iar când s-a reîntors, le-a relatat celor doi coinculpați că ar fi fost lovit de partea vătămată C.I. În acest context, cei trei au luat hotărârea de a-i urmări și lovi pentru a se răzbuna în legătură cu comportarea lor. Inculpatul C.M.C. a ajuns-o din urmă pe partea vătămată C.V., pe care a îmbrâncit-o și, datorită stării de ebrietate aceasta a căzut în șanț, iar în același timp și inculpatul A.M.

a lovit-o pe partea vătămată C.I., care în cădere l-a tras după el în șanț. Au intervenit inculpații C.M.C. și L.I.A., acesta din urmă lovind-o pe partea vătămată C.I. cu o scândură, astfel că i s-a dat drumul inculpatului A.M.M. Lângă partea vătămată căzută jos, inculpatul A.M.M. i-a luat drujba, precum și un telefon mobil, ultimul bun fiind vândut numitului B.A. cu suma de 50.000 lei. În urma lovirii părții vătămate C.I., aceasta a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale. În contextul situației de fapt expuse și reținute, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de către cei trei inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea stării de minorat, aceștia având vârste cuprinse între 14 ani și 3 luni și 16 ani, la data comiterii faptei. Față de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, că inculpații au recunoscut și regretat săvârșirea acesteia și că sunt la primul contact cu legea penală, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că față de aceștia sunt aplicabile circumstanțe atenuante personale, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. Prin urmare, inculpații au fost condamnați în baza textelor de lege menționate mai sus la pedepse cu închisoarea în cuantumul arătat. La individualizarea și aplicarea pedepsei, pentru fiecare inculpat, s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., iar pentru pedeapsa aplicate fiecărui inculpat, s-a făcut aplicarea prevederile art. 81 C. pen., motivându-se că sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins prin această modalitate de executare.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, ca fiind vădit nelegală și esențial netemeinică, întrucât, greșit li s-au aplicat inculpaților circumstanțe atenuante personale, cum și suspendarea condiționată a executării pedepsei față de gravitatea faptei comise, nefiind temeiuri care să justifice că scopul pedepsei poate fi atins prin această modalitate de executare. De asemenea, s-a mai arătat că, deși partea vătămată C.I. nu s-a constituit ca parte civilă, instanța nu a luat act de voința sa, în plus greșit au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care paguba a fost recuperată.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, a examinat apelul declarat de parchet sub prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor de la dosar, a sentinței pronunțate în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 162 din 25 mai 2004, a fost admis apelul, desființată în parte sentința, numai cu privire la faptul că, nu s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit ca parte civilă și că greșit au fost obligate părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, fiind dispusă înlăturarea acestora de la plata în solidar cu inculpații. În rest au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

S-a motivat în considerentele deciziei că în ceea ce privește critica vizând greșita aplicare a circumstanțelor atenuante personale, cum și a prevederilor art. 81 C. pen., este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, fiind avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. și sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins. În legătură cu celălalt motiv, s-a menționat că deși partea vătămată C.I. nu s-a constituit ca parte civilă, instanța de fond în mod nejustificat nu a luat act de voința sa. În ceea ce privește ultima critică, constând în greșita obligare a părților responsabile civilmente în solidar cu inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, s-a arătat că este întemeiată în raport de dispozițiile art. 191 pct. 3 C. proc.

pen., potrivit căruia partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată cu inculpatul la repararea pagubei este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Cum în cauză nu există prejudiciu, acesta fiind recuperat, nu s-a ținut seama de prevederile art. 191 pct. 3 C. proc. pen. Prin urmare, au fost înlăturate aspecte de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii, cu privire la inculpații intimați minori. În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a invocat în motivele scrise aceleași critici ca și în apel, referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., cu privire la cei trei inculpați cum și modalitatea de executare prevăzută de art. 81 C. pen., care nu se justifică iar odată cu soluționarea, parchetul și-a reformulat recursul în sensul că se solicită aplicarea art. 86 1 C. pen.

Criticile invocate constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen. Examinând recursul declarat sub prisma motivelor arătate, care au constituit și critici în apel, a actelor și lucrărilor de la dosar, a deciziei și sentinței pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat. Potrivit materialului probator existent la dosar se constată că instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpaților, dar și din punct de vedere a individualizării pedepsei prin durata pedepsei aplicate fiecăruia și modalitatea de executare.

Nu sunt temeiuri care să justifice înlăturarea circumstanțelor atenuante personale față de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, constând în aceea că părțile vătămate au fost cele care i-au deranjat și iritat pe inculpații minori, că acțiunea acestora a fost spontană, nefiind o acțiune premeditată în sensul folosirii violenței și sustragerii de bunuri, că aceștia sunt în formare, neavând un discernământ consolidat în realizarea acțiunilor, având vârste fragede de 16 ani inculpații A.M. și L.I., iar C.M. de numai 14 ani și 3 luni și că aceștia au recunoscut și regretat comiterea faptei. Ca atare, în mod corect au apreciat instanțele că în cauză sunt incidente prevederile art. 74 și art. 76 C. pen.

și pe cale de consecință să li se reducă pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege, astfel încât motivul de recurs invocat vizând greșita aplicare a prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., este neîntemeiată. Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicată celor trei inculpați, respectiv art. 81 C. pen., se constată că a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., astfel încât nu se impune schimbarea modalității de executare prin aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen. Față de referatele de evaluare existente la dosar, de faptul că inculpații provin din familii organizate, că fapta a fost comisă în contextul menționat mai sus, că aceștia au recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins prin modalitatea dispusă de instanțe, în sensul de a duce la reeducarea acestora și a se atinge finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Cum motivele de recurs invocate nu se regăsesc în prevederile pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen. și nici din oficiu nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 pct. 21, alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.M. timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU împotriva deciziei civile nr. 162 din 25 mai 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpații A.M.M., L.I.A. și C.M.C. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.M.M., timpul arestării preventive de la 24 noiembrie 2003, la 21 ianuarie 2004. Onorariile în sumă de câte 400.000 lei, cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților A.M.M. și C.M.C., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2005.