ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2444/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/

P din 09 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, în baza

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a),

cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., au

fost condamnați inculpații: A.M.M. la o pedeapsă de 2 ani închisoare; L.I.A. la

un an și 6 luni închisoare și C.M.C. la o pedeapsă de un an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, astfel că au fost

fixate termene de încercare de 4 ani pentru inculpatul A.M.M., de 3 ani și 6

luni pentru inculpatul

L.I.A. și de 2 ani, pentru

inculpatul C.M.C., atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 și art. 110 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului A.M. perioada reținerii și a arestului preventiv de la 24

noiembrie 2003 la 21 ianuarie 2004.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 50.000 lei de la inculpatul

C.M.C.

Au fost obligați inculpații,

în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească către stat

cheltuieli judiciare astfel: inculpatul A.M.M., în solidar cu A.A. și A.M. la

4.000.000 lei, inculpatul L.I.A., în solidar cu L.E. la 3.000.000 lei, iar

C.M.C., în solidar cu C.M. la 3.600.000 lei.

Onorariu de avocat din

oficiu în sumă de 600.000 lei pentru inculpatul C.M.C. s-a hotărât să fie

plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, pe baza materialului probator de la dosar a reținut

în esență următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 15

noiembrie 2003, inculpații A.M.M., L.I.A. și C.M.C. se aflau în bufetul de pe

raza comunei Dobreni, unde au consumat bere și jucau biliard. În același bufet

au intrat și părțile vătămate C.I. și C.V., frați, care se aflau în stare

avansată de ebrietate și care au început să-i șicaneze pe inculpați și să-i

deranjeze în jocul lor de biliard.

Inculpatul A.M. a ieșit din

bufet afară, iar când s-a reîntors, le-a relatat celor doi coinculpați că ar fi

fost lovit de partea vătămată C.I.

În acest context, cei trei

au luat hotărârea de a-i urmări și lovi pentru a se răzbuna în legătură cu

comportarea lor.

Inculpatul C.M.C. a ajuns-o

din urmă pe partea vătămată C.V., pe care a îmbrâncit-o și, datorită stării de

ebrietate aceasta a căzut în șanț, iar în același timp și inculpatul A.M. a

lovit-o pe partea vătămată C.I., care în cădere l-a tras după el în șanț.

Au intervenit inculpații

C.M.C. și L.I.A., acesta din urmă lovind-o pe partea vătămată C.I. cu o

scândură, astfel că i s-a dat drumul inculpatului A.M.M.

Lângă partea vătămată căzută

jos, inculpatul A.M.M. i-a luat drujba, precum și un telefon mobil, ultimul bun

fiind vândut numitului B.A. cu suma de 50.000 lei.

În urma lovirii părții

vătămate C.I., aceasta a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare

un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale.

În contextul situației de

fapt expuse și reținute, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de

către cei trei inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C.

pen. și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea stării de minorat,

aceștia având vârste cuprinse între 14 ani și 3 luni și 16 ani, la data

comiterii faptei.

Față de împrejurările

concrete în care s-a comis infracțiunea, că inculpații au recunoscut și

regretat săvârșirea acesteia și că sunt la primul contact cu legea penală, sunt

tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că față de aceștia sunt

aplicabile circumstanțe atenuante personale, prevăzute de art. 74 și art. 76 C.

pen.

Prin urmare, inculpații au

fost condamnați în baza textelor de lege menționate mai sus la pedepse cu

închisoarea în cuantumul arătat.

La individualizarea și

aplicarea pedepsei, pentru fiecare inculpat, s-a arătat că au fost avute în

vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., iar pentru pedeapsa

aplicate fiecărui inculpat, s-a făcut aplicarea prevederile art. 81 C. pen.,

motivându-se că sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins prin această

modalitate de executare.

Potrivit art. 362 și art.

363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe

lângă Tribunalul Neamț, ca fiind vădit nelegală și esențial netemeinică,

întrucât, greșit li s-au aplicat inculpaților circumstanțe atenuante personale,

cum și suspendarea condiționată a executării pedepsei față de gravitatea faptei

comise, nefiind temeiuri care să justifice că scopul pedepsei poate fi atins

prin această modalitate de executare.

De asemenea, s-a mai arătat

că, deși partea vătămată C.I. nu s-a constituit ca parte civilă, instanța nu a

luat act de voința sa, în plus greșit au fost obligați inculpații în solidar cu

părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

condițiile în care paguba a fost recuperată.

Curtea de Apel Bacău, secția

penală, a examinat apelul declarat de parchet sub prisma motivelor invocate, a

actelor și lucrărilor de la dosar, a sentinței pronunțate în cauză, cum și din

oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 162 din 25

mai 2004, a fost admis apelul, desființată în parte sentința, numai cu privire

la faptul că, nu s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit ca parte

civilă și că greșit au fost obligate părțile responsabile civilmente la plata

cheltuielilor judiciare către stat, fiind dispusă înlăturarea acestora de la

plata în solidar cu inculpații.

În rest au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii.

S-a motivat în

considerentele deciziei că în ceea ce privește critica vizând greșita aplicare

a circumstanțelor atenuante personale, cum și a prevederilor art. 81 C. pen.,

este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a făcut o justă și corectă

individualizare a pedepsei, fiind avute în vedere toate criteriile înscrise în

art. 72 C. pen. și sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins.

În legătură cu celălalt

motiv, s-a menționat că deși partea vătămată C.I. nu s-a constituit ca parte

civilă, instanța de fond în mod nejustificat nu a luat act de voința sa.

În ceea ce privește ultima

critică, constând în greșita obligare a părților responsabile civilmente în

solidar cu inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, s-a arătat

că este întemeiată în raport de dispozițiile art. 191 pct. 3 C. proc. pen.,

potrivit căruia partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată

cu inculpatul la repararea pagubei este obligată în mod solidar cu acesta și la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Cum în cauză nu există

prejudiciu, acesta fiind recuperat, nu s-a ținut seama de prevederile art. 191

pct. 3 C. proc. pen.

Prin urmare, au fost

înlăturate aspecte de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii, cu privire la

inculpații intimați minori.

În temeiul art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a invocat în motivele scrise aceleași

critici ca și în apel, referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 74

și art. 76 C. pen., cu privire la cei trei inculpați cum și modalitatea de

executare prevăzută de art. 81 C. pen., care nu se justifică iar odată cu

soluționarea, parchetul și-a reformulat recursul în sensul că se solicită

aplicarea art. 86

1

C. pen.

Criticile invocate

constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385

9

C. proc.

pen.

Examinând recursul declarat

sub prisma motivelor arătate, care au constituit și critici în apel, a actelor

și lucrărilor de la dosar, a deciziei și sentinței pronunțate în cauză, se

constată că recursul de față este nefondat.

Potrivit materialului

probator existent la dosar se constată că instanțele au pronunțat hotărâri

legale și temeinice, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a

situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpaților, dar și din

punct de vedere a individualizării pedepsei prin durata pedepsei aplicate

fiecăruia și modalitatea de executare.

Nu sunt temeiuri care să

justifice înlăturarea circumstanțelor atenuante personale față de împrejurările

concrete în care s-a comis fapta, constând în aceea că părțile vătămate au fost

cele care i-au deranjat și iritat pe inculpații minori, că acțiunea acestora a

fost spontană, nefiind o acțiune premeditată în sensul folosirii violenței și

sustragerii de bunuri, că aceștia sunt în formare, neavând un discernământ

consolidat în realizarea acțiunilor, având vârste fragede de 16 ani inculpații

A.M. și L.I., iar C.M. de numai 14 ani și 3 luni și că aceștia au recunoscut și

regretat comiterea faptei.

Ca atare, în mod corect au

apreciat instanțele că în cauză sunt incidente prevederile art. 74 și art. 76

C. pen. și pe cale de consecință să li se reducă pedepsele sub limita minimă

prevăzută de lege, astfel încât motivul de recurs invocat vizând greșita

aplicare a prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., este neîntemeiată.

Și în ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepselor aplicată celor trei inculpați, respectiv

art. 81 C. pen., se constată că a fost făcută cu respectarea prevederilor art.

72 C. pen., astfel încât nu se impune schimbarea modalității de executare prin

aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

Față de referatele de

evaluare existente la dosar, de faptul că inculpații provin din familii

organizate, că fapta a fost comisă în contextul menționat mai sus, că aceștia

au recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, sunt temeiuri că scopul

pedepsei poate fi atins prin modalitatea dispusă de instanțe, în sensul de a

duce la reeducarea acestora și a se atinge finalitatea înscrisă în art. 52 C.

pen.

Cum motivele de recurs

invocate nu se regăsesc în prevederile pct. 14 de la art. 385

9

C.

proc. pen. și nici din oficiu nu se constată cazuri de casare din cele

prevăzute de art. 385

9

pct. 21, alin. (3) C. proc. pen., recursul

declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului A.M. timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU

împotriva deciziei civile nr. 162 din 25 mai 2004 a Curții de Apel Bacău,

privind pe inculpații A.M.M., L.I.A. și C.M.C.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului A.M.M., timpul arestării preventive de la 24 noiembrie 2003, la 21

ianuarie 2004.

Onorariile în sumă de câte

400.000 lei, cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților A.M.M. și

C.M.C., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 12 aprilie 2005.