ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1711/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 177 din 13

februarie 2003, Guvernul României a aprobat transferul, cu titlu gratuit, al

pachetului majoritar de 99,46% acțiuni din capitalul social al SC C. SA Mizil,

reprezentând un număr de 35.365 acțiuni nominative, în valoare de 2500 lei

fiecare, din proprietatea privată a statului și din administrarea A.P.A.P.S.,

în proprietatea privată a orașului Mizil, județul Prahova și în administrarea

Consiliului Local al orașului Mizil.

Legalitatea acestei hotărâri a fost

contestată de Asociația salariaților C. Mizil.

În acțiunea introdusă, reclamanta a

arătat că la data emiterii actului administrativ, A.P.A.P.S. nu putea fi considerată

acționar majoritar la SC C. SA Mizil, deoarece nu îndeplinea condițiile

prevăzute de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002.

A precizat, totodată, că are calitatea

de parte în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. D.PH/10 din 15

aprilie 1999, încheiat cu F.P.S. - Direcția Teritorială Prahova și că prin

punerea în aplicare a hotărârii guvernamentale, se neagă dreptul său de

proprietate asupra acțiunilor, măsură inițiată de viceprimarul localității,

împreună cu directorul A.P.A.P.S. - Direcția Teritorială Prahova.

La data de 17 aprilie 2003, A.P.A.P.S.

a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, solicitând respingerea

acțiunii principale, ca neîntemeiată.

O cerere de intervenție în interesul

pârâtei a formulat ulterior și Consiliul Local al orașului Mizil.

Prin sentința civilă nr. 118 din 10

iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca neîntemeiată, acțiunea principală, precum și

cererile de intervenție menționate mai sus.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, deoarece reclamanta a pierdut calitatea de proprietar al

pachetului majoritar de acțiuni, ca urmare a neplății prețului convenit prin

contract.

Pentru acest motiv, la data de 7

noiembrie 2002, fostul F.P.S. și actualul A.P.A.P.S. a dat eficiență pactului

comisoriu stipulat în cuprinsul contractului, reziliind contractul și reînregistrându-se

la R.R.A. SA București, în calitate de proprietar al pachetului majoritar de acțiuni

al SC C. SA Mizil.

Situația respectivă a fost

confirmată cu adresa anexată dosar, iar prin hotărârea nr. 98 din 8 noiembrie

2002, Consiliul Local al orașului Mizil a aprobat preluarea pachetului de

acțiuni deținut de A.P.A.P.S., în patrimoniul localității și în administrare

proprie (hotărâre necontestată de reclamantă).

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta Asociația Salariaților C. Mizil.

Recurenta a susținut că această

hotărâre este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

- curtea de apel nu a cenzurat

legalitatea tuturor clauzelor stipulate în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni

nr. DPH/10 din 15 aprilie 1999 și nici înscrisurile doveditoare, respectiv

adresa nr. D.J/2085 din 20 februarie 2003, prin care A.P.A.P.S. a inițiat o

convocare de conciliere pe cale amiabilă, a neînțelegerii ivite și actele de

notificare privind obligația de plată a ratelor;

- instanța nu s-a pronunțat asupra

legalității procedurii de adoptare a hotărârii guvernamentale, în raport cu

prevederile constituționale și cele conținute în Legea privind serviciile

publice de gospodărire comunală nr. 326/2001;

- nu s-a examinat nici legalitatea

aplicării de către A.P.A.P.S., a art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 și în

sfârșit, Curtea a omis să solicite autorității publice chemate în judecată,

actul supus controlului jurisdicțional, precum și documentația care a stat la

baza adoptării lui.

Recursul este nefondat, sub aspectul

tuturor criticilor formulate.

Din preambulul H.G. nr. 177/2003, rezultă

că acest act administrativ cu caracter individual a fost adoptat de Guvernul

României, în virtutea competenței conferite de art. 107 din Constituție și art.

21 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr. 326/2001,

cu modificările ulterioare.

În procesul de elaborare a actului

juridic, s-au avut în vedere, normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr.

24/2000, precum și cele ale Regulamentului privind procedurile pentru supunerea

proiectelor de acte normative, spre adoptare, Guvernului, aprobat prin H.G. nr.

555/2001.

La data respectivă, A.P.A.P.S. era acționar,

deținând un număr de 35.365 acțiuni, adică 99,46% din capitalul social al SC C.

SA Mizil.

Așa cum corect s-a reținut în

sentință, reclamanta a pierdut calitatea de proprietar al pachetului majoritar

de acțiuni, la această societate, ca efect al neachitării prețului stabilit în

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DPH/10 din 15 aprilie 1999,

încheiat cu F.P.S. - Direcția Teritorială Prahova.

Prin clauzele contractuale s-a

stipulat și un pact comisoriu, conform căruia, în caz de neplată la scadență a

două rate succesive, contractul se va desființa de drept, fără somație și fără

punere în întârziere [cap. 5 lit. b)].

Având în vedere că reclamanta, în

calitate de cumpărător al acțiunilor, nu și-a îndeplinit obligația de plată

asumată prin contract, vânzătorul a optat pentru măsura desființării contractului.

Ulterior, conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 și art. 285 alin. (7)

din H.G. nr. 577/2002, A.P.A.P.S. a cerut R.R.A., să opereze reînscrierea acestei

autorități, ca acționar ce deține un număr de 35.365 acțiuni, reprezentând cota

de 99,46% din capitalul social al societății comerciale.

Formalitățile de publicitate sunt

ulterioare notificării adresate reclamantei, pentru desființarea contractului

și nicidecum, condiții prealabile operațiunii respective.

Rezultă, așadar, fără echivoc, că

soluția recurată se întemeiază pe o stare de fapt, corect stabilită, precum și

pe o judicioasă analiză a clauzelor contractuale convenite de fostul F.P.S., cu

reclamanta, la 15 aprilie 1999, inclusiv a normelor legale aplicabile în

materie.

Respingând acțiunea principală, iar

pe cale de consecință și cele două cereri de intervenție în interesul

pârâtului, formulate de A.P.A.P.S. și Consiliul Local al orașului Mizil, prima

instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută

prin respingerea recursului.

Văzând și dispozițiile art. 1 și 15

ale Legii nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Asociația Salariaților C. Mizil, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 118

din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.