ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1711/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 177 din 13 februarie 2003, Guvernul României a aprobat transferul, cu titlu gratuit, al pachetului majoritar de 99,46% acțiuni din capitalul social al SC C. SA Mizil, reprezentând un număr de 35.365 acțiuni nominative, în valoare de 2500 lei fiecare, din proprietatea privată a statului și din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a orașului Mizil, județul Prahova și în administrarea Consiliului Local al orașului Mizil. Legalitatea acestei hotărâri a fost contestată de Asociația salariaților C. Mizil. În acțiunea introdusă, reclamanta a arătat că la data emiterii actului administrativ, A.P.A.P.S.

nu putea fi considerată acționar majoritar la SC C. SA Mizil, deoarece nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002. A precizat, totodată, că are calitatea de parte în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. D.PH/10 din 15 aprilie 1999, încheiat cu F.P.S. - Direcția Teritorială Prahova și că prin punerea în aplicare a hotărârii guvernamentale, se neagă dreptul său de proprietate asupra acțiunilor, măsură inițiată de viceprimarul localității, împreună cu directorul A.P.A.P.S. - Direcția Teritorială Prahova. La data de 17 aprilie 2003, A.P.A.P.S. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, solicitând respingerea acțiunii principale, ca neîntemeiată.

O cerere de intervenție în interesul pârâtei a formulat ulterior și Consiliul Local al orașului Mizil. Prin sentința civilă nr. 118 din 10 iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acțiunea principală, precum și cererile de intervenție menționate mai sus. Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece reclamanta a pierdut calitatea de proprietar al pachetului majoritar de acțiuni, ca urmare a neplății prețului convenit prin contract. Pentru acest motiv, la data de 7 noiembrie 2002, fostul F.P.S. și actualul A.P.A.P.S. a dat eficiență pactului comisoriu stipulat în cuprinsul contractului, reziliind contractul și reînregistrându-se la R.R.A.

SA București, în calitate de proprietar al pachetului majoritar de acțiuni al SC C. SA Mizil. Situația respectivă a fost confirmată cu adresa anexată dosar, iar prin hotărârea nr. 98 din 8 noiembrie 2002, Consiliul Local al orașului Mizil a aprobat preluarea pachetului de acțiuni deținut de A.P.A.P.S., în patrimoniul localității și în administrare proprie (hotărâre necontestată de reclamantă). Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta Asociația Salariaților C. Mizil. Recurenta a susținut că această hotărâre este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: - curtea de apel nu a cenzurat legalitatea tuturor clauzelor stipulate în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DPH/10 din 15 aprilie 1999 și nici înscrisurile doveditoare, respectiv adresa nr. D.J/2085 din 20 februarie 2003, prin care A.P.A.P.S.

a inițiat o convocare de conciliere pe cale amiabilă, a neînțelegerii ivite și actele de notificare privind obligația de plată a ratelor; - instanța nu s-a pronunțat asupra legalității procedurii de adoptare a hotărârii guvernamentale, în raport cu prevederile constituționale și cele conținute în Legea privind serviciile publice de gospodărire comunală nr. 326/2001; - nu s-a examinat nici legalitatea aplicării de către A.P.A.P.S., a art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 și în sfârșit, Curtea a omis să solicite autorității publice chemate în judecată, actul supus controlului jurisdicțional, precum și documentația care a stat la baza adoptării lui. Recursul este nefondat, sub aspectul tuturor criticilor formulate.

Din preambulul H.G. nr. 177/2003, rezultă că acest act administrativ cu caracter individual a fost adoptat de Guvernul României, în virtutea competenței conferite de art. 107 din Constituție și art. 21 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr. 326/2001, cu modificările ulterioare. În procesul de elaborare a actului juridic, s-au avut în vedere, normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000, precum și cele ale Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative, spre adoptare, Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001. La data respectivă, A.P.A.P.S. era acționar, deținând un număr de 35.365 acțiuni, adică 99,46% din capitalul social al SC C. SA Mizil.

Așa cum corect s-a reținut în sentință, reclamanta a pierdut calitatea de proprietar al pachetului majoritar de acțiuni, la această societate, ca efect al neachitării prețului stabilit în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DPH/10 din 15 aprilie 1999, încheiat cu F.P.S. - Direcția Teritorială Prahova. Prin clauzele contractuale s-a stipulat și un pact comisoriu, conform căruia, în caz de neplată la scadență a două rate succesive, contractul se va desființa de drept, fără somație și fără punere în întârziere [cap. 5 lit. b)]. Având în vedere că reclamanta, în calitate de cumpărător al acțiunilor, nu și-a îndeplinit obligația de plată asumată prin contract, vânzătorul a optat pentru măsura desființării contractului.

Ulterior, conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 și art. 285 alin. (7) din H.G. nr. 577/2002, A.P.A.P.S. a cerut R.R.A., să opereze reînscrierea acestei autorități, ca acționar ce deține un număr de 35.365 acțiuni, reprezentând cota de 99,46% din capitalul social al societății comerciale. Formalitățile de publicitate sunt ulterioare notificării adresate reclamantei, pentru desființarea contractului și nicidecum, condiții prealabile operațiunii respective. Rezultă, așadar, fără echivoc, că soluția recurată se întemeiază pe o stare de fapt, corect stabilită, precum și pe o judicioasă analiză a clauzelor contractuale convenite de fostul F.P.S., cu reclamanta, la 15 aprilie 1999, inclusiv a normelor legale aplicabile în materie.

Respingând acțiunea principală, iar pe cale de consecință și cele două cereri de intervenție în interesul pârâtului, formulate de A.P.A.P.S. și Consiliul Local al orașului Mizil, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului. Văzând și dispozițiile art. 1 și 15 ale Legii nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Salariaților C. Mizil, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 118 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.