ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2531/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Obiectul cererii în cauză îl constituie

înscrierea somației de plată nr. 859 din 4 noiembrie 2002 în C.F. la nr.

cadastral 4695 asupra apartamentului situat în sector 5, proprietatea

imobilului fiind A.A., pe temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996, a cadastrului

și publicității imobiliare.

Cererea introdusă de Biroul de Executori

Judecătorești Asociația D.I.C., în calitate de reprezentat al creditoarei

Fundația pentru Tineret a Municipiului București, a fost admisă prin încheierea

nr. 11985 din 7 noiembrie 2002 a Judecătoriei sector 5 București, iar apelul

intimatei a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 535/A din 6 martie

2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, dată în ședință

publică.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia civilă nr. 2182 dată în ședința din Camera de Consiliu de

la 20 octombrie 2003, reținând ca viciu de procedură ce atrage nulitatea în

condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., încălcarea dispozițiilor art. 336

alin. ultim C. proc. civ. care prevăd în mod expres în cazul judecării

necontencioase că apelul și recursul se judecă în Camera de Consiliu, a admis

recursul declarat de A.A. prin mandatar P.O. și a casat decizia civilă nr. 536

din 6 martie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

reținând cauza pentru competentă soluționare în apel în raport cu dispozițiile

art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr.

58 din 25 iunie 2003 și reglementarea dată soluțiilor tranzitorii în art. 725

alin. (2) teza II-a C. proc. civ. [preluată ca atare și prin art. II alin. (2)

teza a II-a din ordonanța de urgență amintită); apelul a fost soluționat însă

tot în ședință publică și respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 216 din

16 februarie 2004, care a constatat legalitatea și temeinicia soluției adoptate

în primă instanță.

Recursul în cauză este întemeiat.

Faptul că și în acest apel judecata s-a

ținut tot în ședință publică și nu în Camera de Consiliu, problemă de drept

rezolvată anterior în mod obligatoriu în cauză de instanța de recurs, atrage

casarea cu trimitere spre rejudecare în recurs la tribunal pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., cu referire la încălcarea

dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 315 pct.1 C. proc. civ.

Trimiterea spre rejudecare în recurs la

tribunal este impusă de actualul art. 52 alin. (2) și (3) din Legea nr. 7/1996,

în forma dobândită după notificare și completare, prin O.U.G. nr. 41/2004, (M.

Of. nr. 509 din 7 iulie 2004), care prevede că încheierea de înscriere sau de

respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare,

la instanța competentă din circumscripția căreia se află imobilul, iar

împotriva hotărârii judecătoriei se poate face recurs care va fi soluționat de

tribunal, ca instanță ierarhic superioară aceleia care a pronunțat hotărârea

atacată, art. 299 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință în baza art. 312 alin. (1)

și art. 313 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de A.A. casându-se

decizia civilă nr. 216 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă

arătată anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta A.A. împotriva

deciziei nr. 216 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Casează

decizia recurată și trimite cauza Tribunalului București pentru soluționare

căii de atac împotriva încheierii nr. 11985 din 7 noiembrie 2002 a Judecătoriei

sector 5, Biroul de carte funciară.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.