ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4176/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 713 din 25 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 710 /2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.I. împotriva sentinței penale nr. 89 din 10 februarie 2000 a Tribunalului București, secția I penală. Instanța a reținut că primul motiv invocat de revizuient (greșita reținere a mai multor acte infracționale decât cele efectiv comise) nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Referitor la al doilea motiv invocat (comiterea de către lucrătorii de poliție a unor infracțiuni în legătură cu cauza), s-a arătat că este admisibil, dar nu a fost dovedit printr-o hotărâre judecătorească definitivă privind condamnarea acestora.

Prin decizia penală nr. 484 din 25 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Instanța de apel a reținut că primul motiv invocat de revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar un alt motiv, referitor la comiterea unor infracțiuni în legătură cu cauza de către polițiști, nu a fost dovedit. Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea de revizuire. Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei [(lit. a)], când persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

Or, revizuientul nu a invocat descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la judecarea cauzei, ci a susținut că nu este vinovat pentru comiterea tuturor actelor infracționale pentru care a fost condamnat, caz care nu este prevăzut de textul procedural penal menționat. Referitor la pretinsa vinovăție a persoanelor care au efectuat acte de cercetare penală în cauză privind infracțiuni comise în legătură cu cauza, revizuientul nu a depus nici o dovadă în acest sens. Ca urmare, Înalta Curte reține că respingerea cererii de revizuire formulată de condamnat, soluție pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel, este legală, fiind dată în conformitate cu prevederile art. 394 C. proc.

pen., iar recursul declarat este nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.I. împotriva deciziei penale nr. 484 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2004.