ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4176/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 713 din 25

mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 710 /2004, Tribunalul București, secția a

II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de

condamnatul S.I. împotriva sentinței penale nr. 89 din 10 februarie 2000 a

Tribunalului București, secția I penală.

Instanța a reținut că primul motiv

invocat de revizuient (greșita reținere a mai multor acte infracționale decât

cele efectiv comise) nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Referitor la al doilea motiv invocat

(comiterea de către lucrătorii de poliție a unor infracțiuni în legătură cu

cauza), s-a arătat că este admisibil, dar nu a fost dovedit printr-o hotărâre

judecătorească definitivă privind condamnarea acestora.

Prin decizia penală nr. 484 din 25

iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat.

Instanța de apel a reținut că primul

motiv invocat de revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de

revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar un alt motiv, referitor la

comiterea unor infracțiuni în legătură cu cauza de către polițiști, nu a fost

dovedit.

Împotriva acestei hotărâri,

condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea de

revizuire.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele argumente:

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei [(lit.

a)], când persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

Or, revizuientul nu a invocat

descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la

judecarea cauzei, ci a susținut că nu este vinovat pentru comiterea tuturor

actelor infracționale pentru care a fost condamnat, caz care nu este prevăzut

de textul procedural penal menționat.

Referitor la pretinsa vinovăție a

persoanelor care au efectuat acte de cercetare penală în cauză privind

infracțiuni comise în legătură cu cauza, revizuientul nu a depus nici o dovadă

în acest sens.

Ca urmare, Înalta Curte reține că

respingerea cererii de revizuire formulată de condamnat, soluție pronunțată de

prima instanță și menținută de instanța de apel, este legală, fiind dată în

conformitate cu prevederile art. 394 C. proc. pen., iar recursul declarat este

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 800.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de

200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul S.I. împotriva deciziei penale nr. 484 din 25 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul revizuient la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.