ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1111/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 38 din 26

iunie 2003, Colegiul jurisdicțional Teleorman a admis încheierea de sesizare nr.

58 din 2 octombrie 2001 a completului constituit în cadrul Direcției de Control

Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Teleorman, pentru descărcarea de

gestiune pe anul 2000 a Consiliului Local al comunei Poeni, pârâții D.G. și A.M.

fiind obligați în solidar, la plata sumei de 21.853.063 lei, despăgubiri civile

către Consiliul Local al comunei Poeni.

S-au menținut măsurile

asiguratorii, iar pârâții au fost obligați la câte 50.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că s-a constatat săvârșirea unor fapte

cauzatoare de prejudicii, cu ocazia controlului bilanțului contabil și a contului

de execuție pe anul 2000, la Consiliul Local al comunei Poeni, după cum

urmează:

- s-a aprobat repararea

drumurilor de acces radiale, prin împietruire cu agregate de râu, încheindu-se

în acest sens, un contract de prestări servicii cu SC G.S. SRL București,

pentru care i-a plătit peste valoarea lucrării recepționate, suma de 16.523.500

lei.

S-au calculat și foloase

nerealizate în cuantum de 16.523.500 lei.

Pentru prejudiciul cauzat

s-a considerat că se impune angajarea răspunderii civile delictuale a

Primarului D.G. și a contabilei A.M.

În anul 2000 s-a aprobat

achiziționarea unui autogreder și a unui sacrificator spate pentru AG 180. În

acest sens s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC N. SA, pentru

care s-a plătit în avans, suma totală de 152.976.470 lei, cu încălcarea

dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 189/1998 și producând un prejudiciu,

reprezentând foloase nerealizate, în sumă de 43.139.386 lei.

Pentru acest prejudiciu s-a

angajat răspunderea civilă delictuală a primarului D.G. și B.M.

La inventarierea generală a

patrimoniului, în anul 2000 s-a constatat lipsa unor mijloace fixe în valoare

totală de 11.214.269 lei, care a fost considerată prejudiciu pentru unitate, în

sarcina primarului D.G. și contabilei A.M. și pentru care s-au calculat foloase

nerealizate.

Astfel, au fost obligați, în

solidar, D.G. și A.M., la plata sumei totale de 44.724.563 lei, din care

16.523.500 lei și 11.214.209 lei plăți nelegale și 8.049.027 lei și 8.937.769

lei, foloase nerealizate și E.G. și B.M., pentru suma de 43.139.386 lei.

Cauza a fost înregistrată la

data de 2 octombrie 2001, la Colegiul jurisdicțional Teleorman, sub nr. 19/2001.

La termenul din 15 noiembrie

2001, instanța a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților

D.G. și A.M., la plata despăgubirilor civile în valoare de 11.214.269 lei,

formând obiectul dosarului nr. 32/2001.

La termenul din 23 mai 2001

s-a disjuns capătul de sesizare având ca obiect obligarea pârâților E.G. și B.M.,

la plata de despăgubiri civile în sumă de 43.139.386 lei, către Consiliul Local

Poeni.

Pentru capătul de cerere, în

sumă de 16.523.500 lei, prima instanță a reținut că este întemeiat, volumul

lucrărilor efectuate, fiind de 97.897.412 lei, așa cum au stabilit instanțele

de drept comun.

Ca atare, prima instanță a

reținut, ca fiind plătită nelegal, suma de 16.523.500 lei, iar pârâții D.G. și

A.M. au fost obligați la plata acesteia.

Împotriva hotărârii sus-menționate

a declarat recurs jurisdicțional, A.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, prin decizia nr. 573 din 7 octombrie 2003, a respins

recursul jurisdicțional.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut că valoarea totală a lucrărilor executate de SC G.S.

SRL, în baza contractului încheiat în 5 decembrie 1999, cu Consiliul Local

Poeni, este de 97.879.412 lei, împrejurare stabilită și de Tribunalul Teleorman,

rămasă definitivă în urma acțiunii judecătorești introdusă de SC G.S. SRL și în

consecință, având în vedere suma totală achitată de Consiliul Local Peni,

prejudiciul produs acestei autorități, este de 16.523.500 lei.

Și împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs, D.G. și A.M.

Prin criticile formulate,

recurenții au arătat că la baza contractului încheiat cu SC G.S. SRL a stat

Hotărârea Consiliului Local Poeni din 12 noiembrie 1999, iar la baza plăților

efectuate au stat facturile existente în contabilitate, cu devizele de lucrări,

procese-verbale de recepție întocmite și semnate de către cei care erau

îndreptățiți să meargă să constate distanța și calitatea executării drumurilor

ori de câte ori era nevoie.

Că recepția nu era

definitivă, ci preliminară, provizorie, întrucât urmau să vină specialiști din

partea organului ierarhic superior, dar că în realitate, drumurile au fost

pietruite, situație ce se poate constata la fața locului.

Recursul era nefondat,

pentru următoarele considerente.

În baza contractului de

prestări servicii încheiat cu SC G.S. SRL, la data de 5 decembrie 1999,

Consiliul Local Poeni a achitat executantului, suma totală de 133.000.000 lei,

după cum urmează:

- în baza facturii fiscale nr.

7779/1999 s-a plătit un avans de 50.000.000 lei, cu O.P. nr. 248 din 15

decembrie 1998;

- în baza facturii fiscale,

suma de 66.000.000 lei, cu O.P. nr. 76 din 9 mai 2000, iar cu O.P. nr. 120 s-a

mai plătit executantului, suma de 17.000.000 lei.

Cum, însă, contravaloarea

lucrărilor efectiv executate a fost de 97.879.412 lei (fără T.V.A.), este

neîndoios că a fost achitată în plus, suma de 16.523.500 lei.

Valoarea lucrărilor

executate a fost stabilită de Curtea de Apel București, secția comercială, prin

decizia civilă nr. 1723 din 13 decembrie 2002, reținându-se că procesele-verbale

depuse la SC G.S. SRL, în dovedirea pretențiilor, nu poartă număr de

înregistrare la vreuna din părțile contractante, cuprinzând în același timp și

valori diferite față de situațiile de plată menționate în cuprinsul lor.

Pentru aceste motive,

recursul se vădește a fi nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G. și A.M., împotriva deciziei civile nr. 573 din 7 octombrie 2003 a

Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2005.