ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7801/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 34 din 1 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 71/2002, Colegiul jurisdicțional Argeș a admis pct. 3.11 al încheierii de sesizare nr. 279/59 din 19 august 2002, a completului constituit în cadrul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Argeș și a obligat pârâții C.V. și S.G., în solidar, la plata către Consiliul Local Mioveni, a sumei de 1.108.172.948 lei, despăgubiri civile, precum și la dobânda aferentă. S-au menținut măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor pârâților, iar aceștia au fost obligați la câte 200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în vederea descărcării de gestiune a Consiliului Local Mioveni, Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Argeș a efectuat un control la această instituție, ocazie cu care s-a constatat că bugetul Consiliului Local al orașului Mioveni a fost prejudiciat cu suma de 1.594.800.519 lei, prin săvârșirea a 12 fapte prejudiciabile: La pct. 3.11, s-a reținut că în perioada iulie - decembrie 2001, s-a plătit nelegal suma de 1.108.172.948 lei, cu titlu de lucrări de reparații și amenajare (compartimentare) a spațiului situat la parterul blocului P.2A, deși acesta nu făcea parte din patrimoniul Primăriei, fiind un bun propriu al SC R. SA Mioveni și fiind înregistrat ca mijloc fix, la această societate.

Mai mult, începând cu data de 10 ianuarie 2001, proprietarul a închiriat acest spațiu, Poliției Mioveni. S-a considerat că plata nelegală, este consecința conduitei Primarului C.V. și a contabilei S.G. În baza actului de control, completul constituit în cadrul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Argeș, pentru descărcarea de gestiune a Consiliului Local al orașului Mioveni, prin încheierea nr. 279/59 din 19 august 2002, a dispus sesizarea Colegiului jurisdicțional Argeș, în vederea stabilirii răspunderii juridice pentru prejudiciile în sumă totală de 1.594.800.519 lei. Prima instanță a reținut faptul că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în sarcina pârâților C.V.

și S.G., pentru prejudiciul cauzat și reținut în actul de sesizare. Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 189/1998, ordonatorii de credite - în speță, Primarul C.V., au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare, numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor sau serviciilor publice respective, prin respectarea dispozițiilor legale. De asemenea, art. 57 alin. (2) din același act normativ, stipulează că nu poate fi înscrisă în bugetul local și nici nu poate fi efectuată din acest buget, vreo cheltuială pentru care nu există bază legală.

Față de cele două dispoziții legale, instanța a reținut că dispunând cheltuirea sumei de 1.108.172.948 lei, pentru repararea și amenajarea unui spațiu ce nu aparținea Primăriei, ci unei societăți comerciale care-l avea înregistrat în capitalul propriu, ca mijloc fix și care urmare a amenajării, a închiriat spațiul respectiv, realizând venituri, Primarul C.V. a săvârșit o faptă ilicită. Prejudiciul a fost produs și ca urmare a conduitei contabilei S.G., care a acordat viza de control financiar preventiv, deși, prin neacordarea vizei, putea preîntâmpina folosirea nelegală a sumei. Ca atare, cei doi au fost obligați la despăgubiri civile și la dobânda aferentă. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs jurisdicțional, recurenții C.V.

și S.G., criticând-o, ca nelegală, întrucât suma care se pretinde că a fost cheltuită nejustificat, nu a ieșit din patrimoniul orașului pe care-l gestionează administrația publică locală, atâta timp, cât blocul P.2A se regăsește la SC R. SA Mioveni, ce aparține Consiliului Local al orașului Mioveni. Mai mult, se consideră că spațiu acesta are o utilitate publică, fiind folosit ca sediu al Serviciului Public de Evidență a Populației. Prin decizia nr. 452/2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, a fost respins recursul jurisdicțional formulat de C.V. și S.G., reținându-se că sentința este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, aceleași părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art. 68 din Legea nr. 215/2001, primarul asigură și sprijină punerea în aplicare, a legilor și dispune măsurile necesare de sprijin, pentru aplicarea acestora; că potrivit O.G. nr. 84/2001, în subordinea consiliilor locale au luat ființă serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, care necesitau spații adecvate de funcționare, fapt ce a determinat cheltuirea sumelor în discuție; că aceste cheltuieli au fost efectuate în baza listei cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale conform Legii nr. 189/1998; că recurenții au îndeplinit o acțiune impusă de lege (O.G. nr. 84/2001).

S-a mai arătat că prin hotărârea Consiliului Local Mioveni, nr. 75 din 10 iulie 2003, spațiul respectiv a fost trecut din patrimoniul SC R. SA, în patrimoniul orașului Mioveni, astfel încât nu mai există prejudiciu în patrimoniul localității Mioveni, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestui act și nici asupra următoarelor acte: contractul de închiriere nr. 10365/2003, încheiat între Consiliul Local Mioveni și Inspectoratul de Poliție al județului Argeș; nota de contabilitate nr. 120/2003, prin care se face dovada preluării spațiului, în patrimoniului orașului Mioveni și înregistrării cheltuielilor, în contabilitatea primăriei. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză, rezultă că suma de 1.108.172.948 lei a fost folosită din bugetul local, pentru repararea și amenajarea unui spațiu situat la parterul bl. P.2A, proprietatea SC R. SA Mioveni. Această societate a fost înființată și a funcționat în condițiile autonomiei financiare și patrimoniale, cu patrimoniu distinct, personalitate juridică proprie, neavând nici o relevanță juridică, sub aspectul dezbătut, faptul că acțiunile societății erau deținute în totalitate de către Consiliul Local al orașului Mioveni. Activitatea acestei societăți comerciale este independentă de cea a Consiliului Local al orașului Mioveni și ea trebuie să utilizeze resurse proprii sau resurse atrase în condiții legale.

Recurenții au folosit suma la care au fost obligați, din bugetul Consiliului Local Mioveni, fără să existe o bază legală, fără încheierea vreunui act juridic între societatea comercială și consiliul local. Împrejurarea că în timpul procesului, prin hotărârea nr. 75 din 10 iulie 2003 a Consiliului Local Mioveni spațiul pentru care s-au efectuat cheltuielile imputate recurenților, a fost trecut în patrimoniul orașului, nu are nici o relevanță juridică, în ce privește răspunderea delictuală a părților. La momentul săvârșirii faptei prejudiciabile, spațiul respectiv se afla în patrimoniul societății comerciale, iar prejudiciul a fost produs la acea dată, în patrimoniul orașului Mioveni, de către primar și contabil, prin conduita lor ilicită.

Instanța Curții de Conturi s-a pronunțat implicit asupra mijloacelor de probă invocate de recurenți, întrucât a stabilit fapta, paguba și legătura de cauzalitate dintre acestea. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare a deciziei, care să poată fi analizate din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.V. și de S.G., împotriva deciziei nr. 452 din 9 septembrie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.