ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 651/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1343/2004,

Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului B.C., ca

neîntemeiată, precum și excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocată

de pârâtul Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Inspecția

Muncii și a inadmisibilității acțiunii, invocată de același pârât.

Pentru a pronunța astfel, prima

instanță a reținut, referitor la excepțiile invocate, respectiv lipsa calității

procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii, că acestea sunt nefondate față

de obiectul cererii și emitentul actului nr. 319/DNB/2004, iar în ceea ce

privește inadmisibilitatea, s-a apreciat că în speță sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 29/1990, excepția invocată vizând aspectele legate de

fondul pricinii.

Pe fond, Curtea a reținut că

acțiunea este neîntemeiată, întrucât răspunsul Ministerului Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei - Inspecția Muncii nu poate fi apreciat ca un

refuz nejustificat, iar faptul că s-a limitat la aspectele generale, și nu

asimilarea perioadei lucrată de petent, în grupa I de muncă, nu poate fi un

motiv care să conducă instanța de judecată, la admiterea cererii, în baza art. 1

din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, recurentul-reclamant B.C., criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât prima instanță nu a ținut cont de actele depuse și a

pronunțat-o cu încălcarea competenței unei alte instanțe, respectiv tribunalul,

întrucât Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nu este o

instituție centrală.

De asemenea, s-a apreciat de

recurent, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită

de temei legal.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Vis-a-vis de excepțiile invocate, în

mod corect prima instanță a apreciat că pârâtul are calitate procesuală pasivă,

întrucât obiectul cererii îl constituie răspunsul dat de Ministerul Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei - Inspecția Muncii, motiv pentru care este de

necontestat că pârâtul are calitate procesuală pasivă, fiind emitentul actului.

Având în vedere că pârâtul

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este autoritate centrală,

desigur că, competența de soluționare a pricinii o are curtea de apel, și nu tribunalul,

cum greșit a apreciat recurentul în motivele sale de recurs.

Actul este emis de Inspecția Muncii,

dar aceasta funcționează ca unitate subordonată Ministerului Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei, singurul for cu personalitate juridică, care

alături de emitentul actului, stă în proces, atrăgând competența curții de apel,

și nu a tribunalului, ca autoritate publică centrală, conform art. 3 C. proc.

civ.

Privitor la admisibilitatea

acțiunii, de necontestat față de obiectul ei, refuzul nejustificat de a se

răspunde la o cerere a reclamantului, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 29/1990.

Privitor la fondul pricinii, din

ansamblul probator administrat, se reține fără posibilitate de tăgadă, că

recurentul a primit răspuns din partea pârâtului, respectiv adresa nr. 319/DNB/2004,

care precizează aspecte de ordin general cu privire la solicitarea acestuia,

întrucât asimilarea perioadei lucrată în grupa I-a de muncă, celei lucrate în

condiții speciale, excede limitelor de competență ale Ministerului Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei - Inspecția Muncii.

Textul art. 1 din Legea nr. 29/1990

nu face distincție între un răspuns favorabil sau considerat nefavorabil de

către părți, ci instituie doar obligația autorității administrative de a

răspunde în termen legal la o petiție formulată.

Prin urmare, faptul că recurentul

este nemulțumit de acest răspuns, nu poate conduce instanța de judecată la

concluzia că în speță este vorba despre un refuz nejustificat al autorității

administrative, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, care ar

urma să fie sancționat.

Așa fiind, se apreciază că prima

instanță a analizat cererea sub toate aspectele, pronunțând o soluție legală și

temeinică, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca

nefondat, recursul declarat de B.C., conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.C.,

împotriva sentinței civile nr. 1343 din 26 mai 2004, a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2005.