ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1275/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 407

din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Ialomița, în temeiul art. 174 C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., inculpatul

STAN BIȚU a fost condamnat

la o pedeapsă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Totodată instanța de fond a

menținut starea de arest, a dedus prevenția de la 21 iulie 2004 la zi și a luat

act că partea vătămată J.F. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că, în ziua de 18 iulie 2004, inculpatul înarmat cu un băț

și un topor l-a atacat pe consăteanul său J.F., lovindu-l, de mai multe ori, în

cap și în zona toracică.

Victima s-a târât până acasă

și a doua zi, în timp ce era transportat la spital, a decedat ca urmare a

leziunilor suferite prin agresiune.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, achitarea întrucât nu a

săvârșit fapta, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei, pe care o

consideră prea aspră în raport cu vârsta și starea precară a sănătății.

Prin decizia penală nr. 1012

din 23 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului

S.B., a menținut starea de arest și a dedus prevenția de la

21 iulie 2004 la zi.

Reiterând motivele,

inculpatul a declarat, în termen legal, recurs împotriva deciziei sus-arătate.

Verificând hotărârile

atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute

de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în

continuare.

Apărarea inculpatului că nu

el este autorul agresiunii asupra victimei și că aceasta s-a accidentat în

momentul în care a căzut la intrarea în curte nu poate fi primită, motivând la

bază probe care să ateste o astfel de situație.

Din raportul de autopsie

medico-legală rezultă că „moartea numitului

J.I. a fost violentă și s-a datorat

contuziei cerebrale și cerebeloase, consecutive unui traumatism cranio cerebral

acut deschis.

Leziunile prezentate puteau

fi produse prin loviri repetate cu un obiect dur”.

Totodată, din declarațiile

martorilor M.A. (în prezența căruia chiar soția inculpatului l-a avertizat pe J.I.

că soțul ei îl așteaptă pentru a-l bate) J.N. și J.A. (cărora victima le-a

relatat că

S.B.

l-a lovit cu toporul în cap), rezultă, fără echivoc, vinovăția inculpatului,

astfel că nu se impune achitarea acestuia.

Nici cel de-al doilea motiv

de recurs privind individualizarea pedepsei nu poate fi acceptat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.

Pedeapsa aplicată

inculpatului S.B., a fost just individualizată, fiind aptă să atingă scopul

preventiv și educativ.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva deciziei penale nr. 1012 din 23

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 21 iulie 2004 la 21 februarie

2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 februarie 2005.