ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1508/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7/2004, reclamanta C.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 9379/6670 din 21 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului București, precum și stabilirea faptului că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâta i-a respins cererea, pe considerentul că a părăsit Basarabia, în iulie 1941, la acea dată Basarabia era teritoriu românesc, fiind declarată ca atare, în iunie 1941. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 346, pronunțată la data de 19 februarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.O., a anulat hotărârea nr. 9379/6670 din 21 noiembrie 2003, emisă de pârât și a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București, să-i recunoască, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 27 iulie 1941 - 6 martie 1945. În motivare, instanța a reținut, în esență, că situația reclamantei se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece din actele de la dosar rezultă că reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în România, la data de 21 iulie 1941, dată la care localitatea sa de domiciliu, Vadu Rascu, se afla sub ocupația rusească.

Nemulțumită de soluția astfel pronunțată, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a declarat recurs, arătând că s-a reținut greșit că reclamanta se încadrează în categoria persoanelor beneficiare ale Legii nr. 189/2000, întrucât nu a dovedit cu probe, persecuția etnică. Recursul este nefondat. Cu actele depuse la dosar și depoziția martorilor, intimata-reclamantă a făcut dovada că s-a născut la data de 6 august 1924, în localitatea Vadu Rascu, Soroca (Basarabia), de unde s-a refugiat la data de 21 iulie 1941, în România. Localitatea sa de origine, la data refugiului, 21 iulie 1941, nu era sub administrare românească. Această împrejurare rezultă și din adresa nr. 4462 din 17 noiembrie 2003, a Casei Naționale de Pensii, care apreciază că în raport cu data refugiului, 21 iulie 1941, Basarabia era sub ocupația fostei U.R.S.S., deci intimata-reclamantă a făcut dovada că se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Față de cele reținute mai sus, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 346 din 19 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.