ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1508/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 7/2004, reclamanta C.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 9379/6670

din 21 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din

cadrul Casei de Pensii a municipiului București, precum și stabilirea faptului

că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâta i-a respins cererea, pe

considerentul că a părăsit Basarabia, în iulie 1941, la acea dată Basarabia era

teritoriu românesc, fiind declarată ca atare, în iunie 1941.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 346, pronunțată la data de 19

februarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.O., a anulat hotărârea

nr. 9379/6670 din 21 noiembrie 2003, emisă de pârât și a obligat pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, să-i recunoască, calitatea de beneficiară a

Legii nr. 189/2000, pentru perioada 27 iulie 1941 - 6 martie 1945.

În motivare, instanța a

reținut, în esență, că situația reclamantei se încadrează în dispozițiile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece din actele de la dosar rezultă că

reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în România, la data de 21 iulie 1941,

dată la care localitatea sa de domiciliu, Vadu Rascu, se afla sub ocupația

rusească.

Nemulțumită de soluția

astfel pronunțată, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a declarat

recurs, arătând că s-a reținut greșit că reclamanta se încadrează în categoria

persoanelor beneficiare ale Legii nr. 189/2000, întrucât nu a dovedit cu probe,

persecuția etnică.

Recursul este nefondat.

Cu actele depuse la dosar și

depoziția martorilor, intimata-reclamantă a făcut dovada că s-a născut la data

de 6 august 1924, în localitatea Vadu Rascu, Soroca (Basarabia), de unde s-a

refugiat la data de 21 iulie 1941, în România. Localitatea sa de origine, la

data refugiului, 21 iulie 1941, nu era sub administrare românească.

Această împrejurare rezultă

și din adresa nr. 4462 din 17 noiembrie 2003, a Casei Naționale de Pensii, care

apreciază că în raport cu data refugiului, 21 iulie 1941, Basarabia era sub

ocupația fostei U.R.S.S., deci intimata-reclamantă a făcut dovada că se

încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Față de cele reținute mai

sus, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 346

din 19 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.