ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 16 aprilie 2004, reclamantul D.C. a solicitat ca instanța să constate

nelegalitatea și netemeinicia raportului de evaluare a performanțelor

individuale ale acestuia, pentru perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2003,

întocmit de Arhivele Naționale, în baza căruia i s-a acordat calificativul

„nesatisfăcător” și să se dispună anularea raportului de evaluare și înlocuirea

calificativului acordat.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că prin raportul de evaluare și calificativul acordat îi este

prejudiciată grav probitatea profesională și că au fost încălcate prevederile

Metodologiei de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale

funcționarilor publici, prin nerealizarea etapei interviului, fiind chemat pentru

a lua cunoștință de raport, după ce acesta a fost semnat de evaluator și

contrasemnat de către directorul general și în timp ce se afla în concediu

medical după o intervenție chirurgicală cardiovasculară.

Mai arată că sunt nereale

consemnările evaluatorului, că a scăpat de sub control, colectivul pe care l-a

condus și că a fost lipsit de autoritate, cu toate că în anii anteriori a

obținut numai calificative de „bine” și „foarte bine”, beneficiind și de

salariu de merit și că nu s-a ținut cont de eforturile pe care le-a făcut în

obținerea unui nou spațiu de depozitare a arhivei, în amenajarea acesteia și

repararea sediului direcției și la popularizarea instituției, evaluarea fiind

lipsită de obiectivitate, vădit ostilă.

Pârâta Arhivele Naționale a

formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, cu motivarea că nu are personalitate juridică, iar pe fond a

solicitat ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Menționează că evaluarea

performanțelor profesionale individuale ale contestatorului s-a făcut în

funcție de realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuțiilor

prevăzute în fișa postului și că i s-au adus la cunoștință acestuia, la 4

februarie 2004, consemnările din raportul de evaluare.

Susține că reclamantul a

fost prezent personal și asistat de apărător, la Comisia pentru soluționarea contestațiilor funcționarilor publici din cadrul Arhivelor

Naționale, unde a refuzat să răspundă la întrebările formulate de membrii

comisiei.

În cauză s-au administrat

probele cu înscrisuri și interogatorii.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 179 din 27 iulie

2004, a admis în parte acțiunea, în sensul că a dispus anularea raportului de

evaluare contestat și a calificativului „nesatisfăcător”, acordat

reclamantului, respingând cererea de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

Instanța reține, în

motivarea sentinței, că evaluarea performanțelor profesionale ale reclamantului

pentru anul 2003 s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale aplicabile în

materie, și anume, a Metodologiei de evaluare a performanțelor profesionale ale

funcționarilor publici, deoarece nu s-a realizat etapa interviului.

Reține și că depozițiile

martorilor Z.C. și I.N. nu pot fi luate în considerare, pentru că între aceștia

și reclamant au existat conflicte profesionale, iar martorii se află în prezent

în anchetă penală, pentru o presupusă infracțiune în legătură cu serviciul.

Menționează că sancțiunea

trecerii într-o funcție publică inferioară, pe o durată nedeterminată, aplicată

reclamantului, a fost anulată de către instanța de judecată, ceea ce arată

reaua-credință și abuzul la care acesta a fost supus din partea unității.

Consideră că din raportul de

evaluare nu rezultă cu certitudine faptele negative comise de reclamant și că

nu s-a ținut cont de situația personală a acestuia, de problemele de sănătate,

de calificativele obținute anterior, calificativul „nesatisfăcător” apărând ca

surprinzător și nefundamentat, de eforturile pe care le-a făcut în anul 2003,

pentru obținerea unor spații de depozitare și realizarea unor reparații la

clădirile aparținând direcției județene, de faptul că la 30 ianuarie 2003 a

beneficiat de salariu de merit, de activitatea profesională publicistică și de

popularizare a instituției.

Pârâta Arhivele Naționale a

declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este nelegală, motiv de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține că instanța de fond

nu a fost obiectivă prin neluarea în seamă a depozițiilor martorilor pe care

i-a propus, că aceasta a interpretat greșit dispozițiile legale și fără să țină

cont de probele dosarului, din care rezultă că i s-au adus la cunoștință

contestatorului, consemnările făcute de evaluator în raportul de evaluare, iar

comentariile acestuia au fost consemnate în raportul de evaluare și că

hotărârea judecătorească, de sancționare disciplinară a contestatorului, e în

curs de soluționare în recurs.

Mai susține că în anul 2003

s-au efectuat 4 controale profesionale la Direcția Județeană Prahova, din care a rezultat că nu și-a îndeplinit obiectivele individuale

stabilite în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului de director,

reținându-se că la reclamant s-au constatat grave abateri pe linia activității

de asigurare a îndrumării, controlului și de acordare a asistenței de

specialitate la creatorii și deținătorii de documente, de pregătire continuă de

specialitate a personalului din subordine, de prelucrare și dezbatere cu

personalul din subordine, a actelor normative noi și că a obținut avantaje

materiale în urma pregătirii unor arhivari ai diverșilor creatori și deținători

de arhive.

Arată că acesta nu are

calități de conducător și nici o pregătire managerială și că în relațiile cu

subordonații nu a putut realiza un dialog profesional și de comunicare normală,

ceea ce a generat instalarea unei stări de spirit negative și reclamarea

contestatorului la conducerea Arhivelor Naționale.

Pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor critică sentința, pentru că instanța a respins

greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu toate că obiectul

acțiunii a fost contestarea unei decizii emisă de Direcția Județeană Prahova a

Arhivelor Naționale și contrasemnată de către Directorul general al Arhivelor

Naționale.

Analizând motivele de recurs,

invocate de recurenții-pârâți, instanța reține următoarele:

La data de 21 ianuarie 2004

s-a întocmit, de către Directorul general adjunct al Arhivelor Naționale,

raportul de evaluare a performanțelor individuale ale intimatului pentru anul

2003, prin care i s-a acordat nota finală 1,50 și calificativul

„nesatisfăcător”.

În raport se reține că

intimatul, în calitate de Director al Direcției Județene Prahova a Arhivelor

Naționale, a realizat atribuțiile de serviciu reieșite din fișa postului, numai

în procente de 20% sau 40%, iar la criteriile de performanță i s-au acordat

note de 1 și 2, menționându-se și că acesta a scăpat de sub control, colectivul

pe care l-a condus și a fost lipsit total de autoritate.

Raportul de evaluare a avut

în vedere și rezultatele celor patru controale efectuate din ordinul conducerii

Arhivelor Naționale, la direcția județeană condusă de către intimat, controale

din care rezultau o serie de deficiențe constatate în activitatea din cadrul

direcției respective.

Intimatul a contestat

raportul de evaluare, contestație ce i-a fost respinsă, dar instanța de fond

i-a admis acțiunea și a anulat raportul de evaluare, reținând că evaluarea

performanțelor profesionale ale acestuia este subiectivă și nerealistă, că

notarea este vădit ostilă și, mai ales, că prin nerealizarea etapei interviului,

procedura de evaluare este lovită de nulitate.

Însă, din materialul

probator aflat la dosar, rezultă o altă situație, decât cea reținută de prima

instanță.

Astfel, din rapoartele

privind constatările și concluziile rezultate în urma controalelor efectuate la Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, rezultă că s-au constatat foarte multe

nereguli în activitatea acesteia, printre care repartizarea nejudicioasă a

activității arhivistice, personalului depășit de complexitatea acestora,

normarea arbitrară a activității arhivistice, o organizare necorespunzătoare a

activității din cadrul direcției, lipsa de control din partea directorului,

pentru verificarea calității și cantității activității personalului din

subordine, mari nereguli în ținerea evidenței dosarelor și în păstrarea

acestora în ordine și în condiții de depozitare corespunzătoare, nereguli în

eliberarea unor acte, o instruire profesională a personalului

necorespunzătoare, etc.

Organele de control au

apreciat diversele activități din cadrul direcției, cu calificativele

„satisfăcător” și „nesatisfăcător”, reținând o slabă preocupare a intimatului,

în organizarea și desfășurarea activității din cadrul direcției, în condiții

normale, ca și apariția unor tensiuni în cadrul personalului din unitate,

datorate managementului defectuos realizat de intimat.

Faptul că în anii anteriori,

intimatul a obținut numai calificative „bine și „foarte bine”, este irelevant

în aprecierea activității acestuia pe anul 2003, pentru fiecare an trebuind să

se aibă în vedere activitatea din acel an.

Chiar dacă nu s-ar lua în

considerare declarațiile celor doi martori audiați de către instanță, trebuie

ținut cont că s-au făcut și alte sesizări privind comportamentul intimatului,

în cadrul direcției și despre nereguli existente în activitatea unității, care

completează sau confirmă cele reținute prin actele de control și în raportul de

evaluare contestat, și care pot duce la concluzia că intimatul nu și-a

îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile care îi reveneau în calitate de

director, prevăzute în fișa postului respectiv.

Susținerea intimatului

(reținută și de către instanța de fond), făcută în sensul că s-au încălcat

prevederile Metodologiei de evaluare a performanțelor profesionale individuale

ale funcționarilor publici prin nerealizarea etapei interviului, nu poate fi

reținută.

Intimatului i s-a adus la

cunoștință raportul de evaluare, ceea ce rezultă din înscrisul întocmit de

acesta la 4 februarie 2004, ca și din mențiunile pe care le-a făcut în raportul

de evaluare.

De asemenea, intimatul s-a

prezentat și în fața comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul

Arhivelor Naționale, fiind asistat și de un avocat, dar a refuzat să răspundă

la întrebările ce i s-au adresat de către membrii comisiei.

Ca atare, se apreciază că

s-a realizat și etapa interviului în faza ulterioară acordării calificativului

de către evaluator, chiar dacă nu s-a putut desfășura în condiții normale acest

interviu, din cauza comportării intimatului, comportare ce rezultă cu evidență

și din refuzul de a răspunde la întrebările puse de membrii comisiei care a

soluționat contestația sa.

Este irelevant în cauza de

față, și faptul că s-a constatat nulitatea absolută a dispoziției prin care

intimatul a fost sancționat cu trecerea din funcția de director, într-o funcție

de execuție, deoarece instanța nu s-a pronunțat privitor la activitatea

acestuia, ci a avut în vedere numai lipsa unor elemente care trebuiau

obligatoriu cuprinse în dispoziția de sancționare.

Pentru toate considerentele

arătate mai sus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 312 și 314 C.

proc. civ., se va admite recursul declarat de Arhivele Naționale, în sensul că

va fi casată sentința atacată, iar pe fond se va respinge acțiunea, ca

neîntemeiată.

În ce privește recursul

declarat de Ministerul Administrației și Internelor, se reține că și acesta

este fondat.

Chiar dacă Arhivele

Naționale funcționează în subordinea acestui minister, trebuie ținut cont că

este o instituție cu o conducere și o organizare proprie, de sine stătătoare și

că măsura acordării calificativului „nesatisfăcător”, acordată intimatului

pentru anul 2003, s-a luat de către conducerea Arhivelor Naționale, care avea

competența legală în această privință.

De aceea, reținându-se că

Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă în

cauză, contrar celor reținute de către instanța de fond, se va admite și

recursul acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor - Arhivele Naționale și de

Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Reglementări Juridice

și Contencios, împotriva sentinței nr. 179 din 27 iulie 2004, a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2005.