ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1795/2005

Decizia nr. 1795 Dosar nr. 6140/2003 Asupra recursului civil de față ; Din examinarea lucrărilor dosarului , constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 20 mai 2002 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul S.M.D. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Merei pentru anularea deciziei nr. 52 din decembrie aprilie 2002 emisă de pârâtă în aplicarea Legii nr. 10/2001. A solicitat să i se atribuie în natură suprafața de 2500 mp teren și în echivalent pentru imobilele demolate ( grajd cu fânărie și beci, pătul cu șopron și alte anexe), să i se atribuie imobilele edificate de pârâtă din materialele luate din demolarea clădirilor existente pe teren.

În motivarea acțiunii s-a arătat că deși reclamantul este moștenitorul defunctului S.M.D., pârâta a refuzat restituirea pe considerentul că terenul și construcțiile revendicate nu se mai află în proprietatea sa, ele fiind deja restituite moștenitorului prin secția civilă nr. 699 din 24 aprilie 2001. Reclamantul a arătat că prin hotărârea menționată li s-a restituit numai casa de locuit și 1814 mp teren pentru că și-au restrâns acțiunea în raport de demolarea clădirilor. Tribunalul Buzău prin sentința civilă 243 din 25 aprilie 2003 a admis contestația, a anulat decizia nr. 52 din decembrie aprilie 2002 și a dispus restituirea în natură atât o suprafață de 2139 mp teren cât și prin compensare, în condițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr.10/2001, a construcțiilor existente pe teren (clădire blocuri, cantină, atelier, șopron, magazie, cotețe porci, garaj) situate pe raza comunei Dealul Viei județul Buzău, imobile deținute de pârâtă.

În motivarea acestei soluții instanța a reținut că reclamantului a avut în proprietate pe lângă casă și teren aferent de 1814 mp deja reținute și o serie de anexe gospodărești și terenul aferent reprezentând diferența până la 3953 mp. Construcțiile care au aparținut în proprietate defunctului S.M. au fost demolate de pârâtă care a construit ulterior altele pe acel teren. S-a considerat întemeiată acțiunea în raport de împrejurarea că pârâta nu a contestat dreptul reclamantului de a revendica în temeiul Legii 10/2001, ci a refuzat notificarea cu motivarea că reclamantul ar fi deja în posesia imobilului solicitat . S-a constatat că este de necontestat că moștenitorul defunctului S.M. le-au fost restituite numai o casă de locuit și un teren de 1814 mp.

S-a considerat totodată că sunt întrunite condițiile pentru aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001, s-a considerat în favoarea pârâtei acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate prin echivalent, în materializarea construcțiilor existente a cărui valoare este sub cea a construcțiilor demolate, persoana îndreptățită exprimându-și acordul. Curtea de apel Ploiești, prin decizia 171 din 27 august 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtei considerând neîntemeiată criticile acesteia în sensul greșitei aplicări a Legii 10/2001 și, respectiv, aprecieri a probelor. Pentru a motiva această soluție instanța a constatat că apelanta pârâtă nu s-a mai prezentat în instanța de fond pentru a-și susține apărările și a combate probele administrate.

S-a considerat soluția legală și temeinică. Împotriva acestei decizii pârâta a formulat recurs, criticând soluția instanței de apel pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10. În esență s-a arătat că nu s-a aplicat corect Legea 10/2001, în sensul că s-a permis reclamantului depunerea și a altor acte decât cele prezentate la notificare, măsura compensării este nelegală ea neputând fi făcută decât de pârâtă prin ofertă și a fost schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, speța fiind transformată din contestație în acțiune în revendicare. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează: Instanțele au considerat în mod just acțiunea reclamantului ca fiind una de revendicare, după procedura Legii 10/2001, aflată în fața instanțelor în faza contestației la decizia de respingere a notificării.

Instanțele au făcut însă o apreciere superficială nebazată pe probe cât privește identificarea obiectului revendicării în raport de apărările formulate de pârâtă, că acest obiect se află deja în posesia petentului. Nu se desprinde, din considerentele hotărârilor, împrejurarea că există identitate între obiectul revendicat (conținutul concret al proprietății autorului reclamantului) și bunurile aflate în posesia pârâtei, nici împrejurarea că acestea sunt altele decât cele pentru care s-a obținut de către reclamant deja un titlu, o hotărâre judecătorească. Experiența efectuată în cauză s-a limitat numai la constatarea valorică a obiectelor fără să indice elemente pe baza cărora instanța să stabilească natura juridică a bunurilor și, ca urmare, să decidă asupra regimului lor juridic.

Sub aspectele mai sus arătate având în vedere că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite, în raport de dispozițiile art. 314 C. proc. civ. nu poate hotărî asupra fondului pricinii. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul și se va casa decizia atacată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Instanța de trimitere va suplimenta probele pentru corecta identificare a obiectului revendicat în prezenta acțiune în raport de titlul de proprietate al autorului reclamantului și de situația concretă a bunurilor rămase în prezent pe terenul în discuție. Se vor completa probele pentru a se stabili natura și regimul juridic al bunurilor pretinse.

Cu ocazia rejudecării se va analiza și împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească anterioară (nr. 699 din 24 mai 2001) s-a dispus restituirea unei case de locuit cu teren aferent de 1814 mp în sat Dealul Viei, comuna Merei în beneficiul moștenitorilor lui S.M. (S.M.D., S.S., S.A. și S.C.), iar prezenta acțiune este pornită numai de unul din acești moștenitori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA Merei împotriva deciziei nr. 171 din 27 august 2003 a Curții de apel Ploiești, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.