ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1795/2005

Decizia nr. 1795

Dosar nr. 6140/2003

Asupra recursului civil de față ;

Din examinarea lucrărilor dosarului ,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 20 mai 2002

pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul S.M.D. a chemat în judecată pe pârâta SC

R. SA Merei pentru anularea deciziei nr. 52 din decembrie aprilie 2002 emisă de

pârâtă în aplicarea Legii nr. 10/2001.

A solicitat să i se atribuie în natură suprafața

de 2500 mp teren și în echivalent pentru imobilele demolate ( grajd cu fânărie

și beci, pătul cu șopron și alte anexe), să i se atribuie imobilele edificate

de pârâtă din materialele luate din demolarea clădirilor existente pe teren.

În motivarea acțiunii s-a arătat că deși

reclamantul este moștenitorul defunctului S.M.D., pârâta a refuzat restituirea pe

considerentul că terenul și construcțiile revendicate nu se mai află în

proprietatea sa, ele fiind deja restituite moștenitorului prin secția civilă

nr. 699 din 24 aprilie 2001.

Reclamantul a arătat că prin hotărârea

menționată li s-a restituit numai casa de locuit și 1814 mp teren pentru că

și-au restrâns acțiunea în raport de demolarea clădirilor.

Tribunalul Buzău prin sentința civilă 243

din 25 aprilie 2003 a admis contestația, a anulat decizia nr. 52 din decembrie

aprilie 2002 și a dispus restituirea în natură atât o suprafață de 2139 mp

teren cât și prin compensare, în condițiile art. 9 alin. (2) din Legea

nr.10/2001, a construcțiilor existente pe teren (clădire blocuri, cantină,

atelier, șopron, magazie, cotețe porci, garaj) situate pe raza comunei Dealul Viei

județul Buzău, imobile deținute de pârâtă.

În motivarea acestei soluții instanța a

reținut că reclamantului a avut în proprietate pe lângă casă și teren aferent

de 1814 mp deja reținute și o serie de anexe gospodărești și terenul aferent reprezentând

diferența până la 3953 mp.

Construcțiile care au aparținut în

proprietate defunctului S.M. au fost demolate de pârâtă care a construit

ulterior altele pe acel teren. S-a considerat întemeiată acțiunea în raport de

împrejurarea că pârâta nu a contestat dreptul reclamantului de a revendica în

temeiul Legii 10/2001, ci a refuzat notificarea cu motivarea că reclamantul ar

fi deja în posesia imobilului solicitat . S-a constatat că este de necontestat că

moștenitorul defunctului S.M. le-au fost restituite numai o casă de locuit și

un teren de 1814 mp. S-a considerat totodată că sunt întrunite condițiile

pentru aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001, s-a considerat în favoarea

pârâtei acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate prin echivalent, în

materializarea construcțiilor existente a cărui valoare este sub cea a

construcțiilor demolate, persoana îndreptățită exprimându-și acordul.

Curtea de apel Ploiești, prin decizia 171

din 27 august 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtei considerând neîntemeiată

criticile acesteia în sensul greșitei aplicări a Legii 10/2001 și, respectiv,

aprecieri a probelor.

Pentru a motiva această soluție instanța

a constatat că apelanta pârâtă nu s-a mai prezentat în instanța de fond pentru

a-și susține apărările și a combate probele administrate.

S-a considerat soluția legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii pârâta a

formulat recurs, criticând soluția instanței de apel pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 8, 9 și 10. În esență s-a arătat că nu s-a aplicat corect

Legea 10/2001, în sensul că s-a permis reclamantului depunerea și a altor acte

decât cele prezentate la notificare, măsura compensării este nelegală ea

neputând fi făcută decât de pârâtă prin ofertă și a fost schimbat obiectul

cererii de chemare în judecată, speța fiind transformată din contestație în

acțiune în revendicare.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce urmează:

Instanțele au considerat în mod just

acțiunea reclamantului ca fiind una de revendicare, după procedura Legii

10/2001, aflată în fața instanțelor în faza contestației la decizia de

respingere a notificării.

Instanțele au făcut însă o apreciere superficială

nebazată pe probe cât privește identificarea obiectului revendicării în raport

de apărările formulate de pârâtă, că acest obiect se află deja în posesia

petentului.

Nu se desprinde, din considerentele hotărârilor,

împrejurarea că există identitate între obiectul revendicat (conținutul concret

al proprietății autorului reclamantului) și bunurile aflate în posesia pârâtei,

nici împrejurarea că acestea sunt altele decât cele pentru care s-a obținut de

către reclamant deja un titlu, o hotărâre judecătorească.

Experiența efectuată în cauză s-a limitat

numai la constatarea valorică a obiectelor fără să indice elemente pe baza

cărora instanța să stabilească natura juridică a bunurilor și, ca urmare, să decidă

asupra regimului lor juridic.

Sub aspectele mai sus arătate având în

vedere că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite, în raport de dispozițiile

art. 314 C. proc. civ. nu poate hotărî asupra fondului pricinii.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. se va admite recursul și se va casa decizia atacată, cauza urmând a fi

trimisă spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Instanța de trimitere va suplimenta

probele pentru corecta identificare a obiectului revendicat în prezenta acțiune

în raport de titlul de proprietate al autorului reclamantului și de situația concretă

a bunurilor rămase în prezent pe terenul în discuție. Se vor completa probele

pentru a se stabili natura și regimul juridic al bunurilor pretinse.

Cu ocazia rejudecării se va analiza și

împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească anterioară (nr. 699 din 24 mai

2001) s-a dispus restituirea unei case de locuit cu teren aferent de 1814 mp în

sat Dealul Viei, comuna Merei în beneficiul moștenitorilor lui S.M. (S.M.D., S.S.,

S.A. și S.C.), iar prezenta acțiune este pornită numai de unul din acești

moștenitori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA

Merei împotriva deciziei nr. 171 din 27 august 2003 a Curții de apel Ploiești,

pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecarea apelului

la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

martie 2005.