ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta SC I.I. SA București, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 291.780.000 lei, reprezentând cota de 60% din suma de 486.300.000 lei, respectiv rata nr. 6 care a fost achitată A.P.A.P.S., în baza contractului de vânzare cumpărare acțiuni din 31 mai 1995; obligarea pârâtei la plata sumei de 152.387.740 lei, reprezentând dobânda de referință stabilită de B.N.R. asupra sumei de 672.200.000 lei la care a fost obligată prin sentința nr. 7595/2002, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 1800 din 6 februarie 2004, a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței, instanța de fond arată că părțile au încheiat contractul de vânzare cumpărare la 31 mai 1995, sub incidența Legii nr. 58/1991 și a Legii nr. 17/1994, fiind și sub incidența art. 8 din Legea nr. 55/1995, abrogat expres prin O.U.G. nr. 59 din 27 septembrie 1997, legea în întregul ei fiind abrogată prin O.U.G. nr. 88 din 23 decembrie 1997. Se mai arată că prin Legea nr. 287 din 5 iunie 2001, O.U.G. nr. 37/1997, care reitera prevederile Legii nr. 55/1995 sub aspectul aplicării facilității pentru societățile privatizate până la data intrării ei în vigoare, a fost respinsă, dar la data scadenței ratei nr. 6, conform actului adițional nr. 2 din 31 mai 1995, stabilită la 30 iunie 2002, erau aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 55/1995, în redactarea lor inițială.

Cum, însă, sistemul de facilități nu funcționa automat, iar reclamanta nu a făcut dovada debitelor existente în contabilitate, aprecierea reclamantei ca prevederile O.U.G. 37/1997 sunt încă aplicabile nu poate fi primită. Cu privire la capătul de cerere referitor la plata dobânzii, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a achitat suma de 672.200.000 lei la care a fost obligată prin sentința nr. 7595/2002 la data de 14 ianuarie 2003, astfel încât să poată fi verificat modul în care a fost calculată dobânda. În contra deciziei reclamanta SC I.I. SA a declarat apel arătând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor legale, deoarece prin art. 36 alin. (2) din O.U.G.

88/1997, s-a prevăzut expres faptul că facilitățile acordate în baza art. 8 din Legea nr. 55/1995, modificată se mențin în cazul contractelor încheiate anterior acestei ordonanțe. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 424 din 10 septembrie 2004 a admis apelul, a schimbat în tot sentința și a admis acțiunea în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 291.780.000 lei, reprezentând cota de 60% din rata a VI-a achitată pârâtei, în baza contractului din 31 mai 1995 și la plata sumei de 152.387.740 lei cu titlu de dobânzi legale. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, în finalul prezentării succesiunii actelor normative incidente conchide asupra aplicabilității art. 8 din Legea nr. 55/1995.

Făcând aplicarea art. 43 C. com. și O.G. nr. 9/2000 instanța de apel a admis și cererea de dobânzi. Pârâta A.V.A.S. a declarat recurs împotriva deciziei susmenționate pentru motivul, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a cărei modificare o solicită în sensul respingerii apelului promovat de reclamantă. În dezvoltarea motivului de recurs se invocă: 1) greșita aplicare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 55/1995, deoarece societatea reclamantă a fost privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, lege care a fost abrogată prin O.U.G. 88/1997; 2) greșita aplicare a legii și cu privire la acordarea dobânzii față de faptul că reclamanta avea posibilitatea să solicite conform art. 371 2 alin. (3) actualizarea sumei.

Recursul este fondat. I. Potrivit art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, principiu care a dobândit și consacrare constituțională prin art. 15 alin. (2) din Constituție și care stă la baza oricărei interpretări a concursului de legi în timp în vederea stabilirii legii aplicabile unui raport sau situație juridică. 1. În speța de față, facilitatea cotei de 60%, care se lasă la dispoziția societății comerciale privatizate a fost instituită prin art. 8 din Legea nr. 55/1995, alin. (1) și (2). Acest articol a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 37 din 16 iulie 1997, sub aspectul destinației sumei, fără ca reglementarea în sine a facilității și a beneficiarilor să suporte modificări.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 55 din 15 iunie 1995, atât în forma inițială cât și în cea modificată, din sumele cuvenite F.P.S. și încasate efectiv pentru acțiunile vândute se lasă cu titlu gratuit, la dispoziția societății comerciale privatizate, o cotă de 60%, prevedere care se aplică și în cazul societăților comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar numai în ceea ce privește acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S. - ul, care devin exigibile după această dată. 2. Articolul 8 din Legea nr. 55/1995 a fost abrogat expres, prin art. 5 din O.U.G. 59 din 27 septembrie 1997, privind destinația sumelor încasate de F.P.S. în cadrul procesului de privatizare a societăților la care statul este acționar, iar Legea nr. 55/1995 în întregul ei a fost abrogată prin art. 44 din O.U.G.

nr. 88 din 23 decembrie 1997, privind privatizarea societăților comerciale. Acest ultim act normativ, prin art. 36 alin. (2) (normă tranzitorie) dispune că sistemul de facilități privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate, potrivit Legii nr. 55/1995, cu modificările ulterioare, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Prin urmare norma tranzitorie are în vedere, ca obiect al facilității, numai contractele de privatizare încheiate sub imperiul Legii nr. 55/1995 și ea este concordantă cu dispoziția art. 4 alin. (2) din O.U.G. 59/1997, de asemenea tranzitorie, care stipula ca „sumele aferente ratelor devenite scadente după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, (6 octombrie 1997) urmează regimul stabilit de reglementările legale în vigoare în momentul semnării de către F.P.S.

a respectivelor contracte de vânzare a acțiunilor /părților sociale”. Ori, numai contractele încheiate sub imperiul Legii nr. 55/1995 fac obiectul facilității instituită de acest act normativ prin art. 8, abrogat prin O.U.G. 59/1997. Cum reclamanta a încheiat contractul cu F.P.S. - ul la data de 31 mai 1995, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, iar dispoziția cu privire la aplicabilitatea facilității și asupra ratei devenită exigibilă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995 la contractele încheiate anterior acestei date a fost abrogată și nu se regăsește în normele tranzitorii conținute de art. 4 din O.U.G. 59/1997 și art. 36 din O.U.G. 88/1998, Curtea constată că instanțele au făcut o aplicare greșită a legii.

II. Și critica privind greșita obligare a pârâtei la dobânzi este întemeiată față de faptul că odată cu executarea debitului stabilit prin sentința judecătorească, acesta trebuia actualizat, potrivit art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat și modificând decizia atacată va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva deciziei nr. 424 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel București, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC I.I. SA București, împotriva sentinței nr. 1800 din 6 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.