ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2373/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 13676 din

11 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția VI a comercială, a admis

acțiunea formulată de SC R.E.M. SA și Asociația R.E.M. P.A.S. București și a

obligat pe pârâta A.P.A.P.S. să plătească reclamantelor suma de 848.604.546 lei,

reprezentând debit reactualizat pentru perioada 10 octombrie 1999 – 1 martie

2002, precum și 297.190.302 lei, reprezentând dobândă comercială.

În motivarea sentinței, s-a

reținut că societatea reclamantă s-a privatizat în baza Legilor nr. 58/1991 și

77/1994, încheind contractul nr. 572/1994, în care, la art. 4, modificat prin

actul adițional din 19 noiembrie 1994, s-a prevăzut că 20% din prețul

acțiunilor cumpărate se plătește până la 30 decembrie 1994 și restul, de 80%,

va fi plătit în 19 rate semestriale până în 2005, cu o perioadă de garanție de

1 an.

S-a mai arătat că, prin art.

8 din Legea nr. 55/1995, s-a instituit facilitatea restituirii invocate, în

cuantum de 60% din prețul de vânzare al acțiunilor, dar numai pentru ratele

devenite exigibile după data intrării în vigoare a legii.

Art. 8 din Legea nr. 55/1997

a fost abrogat prin O.U.G. nr. 59/1997, dar nu și O.U.G. nr. 37/1997, care a

produs efecte juridice până la 11 iunie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr.

282/2001, sens în care art. 36 din H.G. nr. 450/1999, prevede că sistemul de

facilități se aplică numai contractelor încheiate până la momentul intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 88/1997.

De altfel, pârâta a

restituit reclamantelor cota de 60% până la data de 10 octombrie 1999, ceea ce

dovedește că societăților comerciale reclamante li se aplică în continuare

sistemul de facilități.

Recursul declarat de pârâta

A.P.A.P.S. împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 565 din 4 aprilie 2003, care a confirmat interpretarea dată de

instanța de fond actelor normative incidente în succesiunea lor, concluzionând

că, prin art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, a fost menținut sistemul de

facilități privind sumele care se lasă gratuit la dispoziția societăților

comerciale, potrivit Legii nr. 55/1995.

În contra acestor hotărâri,

Procurorul General a declarat recurs în anulare, pentru motivul prevăzut de art.

330 pct. 2 C. proc. civ., apreciind că au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivului de

recurs se arată că instanțele au interpretat greșit normele legale incidente în

speță, făcând o aplicare greșită în timp a acestora, deoarece:

- părțile au încheiat

contractul de vânzare-cumpărare la 20 octombrie 1994, sub incidența Legii nr. 58/1991,

care nu prevedea nici un fel de facilități;

- facilitatea, constând în

cota de 60%, a fost instituită prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 55/1995,

acesta stipulând că se aplică și ratelor de rambursare a creditului acordat

prin contractul încheiat cu F.P.S.-ul anterior intrării în vigoare a legii,

care devin exigibile după această dată. Această lege a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 88/1997;

- art. 4 din O.U.G. nr.

59/1997 stabilește că sumele aferente ratelor scadente, după intrarea sa în

vigoare, urmează regimul juridic stabilit de legea în vigoare la momentul

semnării de către F.P.S. a respectivelor contracte de vânzare acțiuni, iar art.

36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, prevede că sistemul de facilități prevăzut

de Legea nr. 55/1995 se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate

până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe;

- cum Legea nr. 51/1991, în

vigoare la data încheierii contractului, nu prevedea facilități, sunt aplicabile

prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 88/1997, care se referă numai la societățile

privatizate sub imperiul Legii nr. 55/1995.

Intimata, SC R.E.M. SA,

precum și Asociația R.E.M. P.A.S. au formulat o întâmpinare, prin care au

solicitat respingerea recursului în anulare și menținerea hotărârilor atacate.

În esență, intimata susține

următoarele:

- interpretarea sistematică

a dispozițiilor art. 36 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 88/1997 este în sensul

păstrării sistemului de facilități instituit de Legea nr. 55/1995;

- facilitatea stabilită prin

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 55/1995 și menținută prin art. 1 alin. (2) lit. b)

coroborat cu art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 100/1996, art. 8 alin. (1) și (3)

din O.G. nr. 37/1997, art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 nu este anulată

prin art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/1997;

- art. 36 din O.U.G. nr.

88/1997 nu a fost modificat sau abrogat prin Legea nr. 99/1999.

Recursul în anulare este

fondat.

Potrivit art. 1 C. civ.,

legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă, principiu care

a dobândit și consacrare constituțională, prin art. 15 alin. (2) din

Constituție, și care stă la baza oricărei interpretări a concursului de legi în

timp, în vederea stabilirii legii aplicabile unui raport sau situație juridică.

facilitatea cotei de 60%, care se lasă la dispoziția societății comerciale

privatizate, a fost instituită prin art. 8 din Legea nr. 55/1995 alin. (1) și (2).

Acest articol a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 37 din 16 iulie

1997, sub aspectul destinației sumei, fără ca reglementarea în sine a

facilității și a beneficiarilor să suporte modificări.

Potrivit art. 8 din Legea nr.

55 din 15 iunie 1995, atât în forma inițială, cât și în cea modificată, din

sumele cuvenite F.P.S. și încasate efectiv, pentru acțiunile vândute se lasă,

cu titlu gratuit, la dispoziția societății comerciale privatizate o cotă de

60%, prevedere care se aplică și în cazul societăților comerciale privatizate

până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar numai în ceea ce

privește acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat

cu F.P.S.-ul, care devin exigibile după această dată.

a fost abrogat expres prin art. 5 din O.U.G. nr. 59 din 27 septembrie 1997,

privind destinația sumelor încasate de F.P.S. în cadrul procesului de

privatizare a societăților la care statul este acționar, iar Legea nr. 55/1995,

în întregul ei, a fost abrogată prin art. 44 din O.U.G. nr. 88 din 23 decembrie

1997, privind privatizarea societăților comerciale.

Acest ultim act normativ,

prin art. 36 alin. (2) (normă tranzitorie) dispune că sistemul de facilități,

privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societăților

comerciale privatizate, potrivit Legii nr. 55/1995, cu modificările ulterioare,

se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Prin urmare, norma tranzitorie are

în vedere, ca obiect al facilității, numai contractele de privatizare încheiate

sub imperiul Legii nr. 55/1995 și ea este concordantă cu dispoziția art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 59/1997, de asemenea, tranzitorie, care stipula ca „sumele

aferente ratelor devenite scadente după intrarea în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență (respectiv, 6 octombrie 1997 s.n. E.C.) urmează regimul

stabilit de reglementările legale în vigoare în momentul semnării de către F.P.S.

a respectivelor contracte de vânzare a acțiunilor/părților sociale”.

Or, numai contractele încheiate

sub imperiul Legii nr. 55/1995, fac obiectul facilității instituite de acest

act normativ, prin art. 8, abrogat prin O.U.G. nr. 59/1997.

Cum reclamanta a încheiat

contractul cu F.P.S.-ul la data de 20 octombrie 1994, anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 55/1995, iar dispoziția cu privire la aplicabilitatea

facilității și asupra ratei devenită exigibilă ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 55/1995, la contractele încheiate anterior acestei date, a fost

abrogată și nu se regăsește în normele tranzitorii conținute de art. 4 din O.U.G.

59/1997 și art. 36 din O.U.G. nr. 88/1998, Curtea constată că instanțele, cu

încălcarea esențială a legii, au soluționat greșit cauza pe fond.

Drept urmare, Înalta Curte

va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General, va anula decizia

atacată, va admite recursul declarat de A.P.A.P.S., va schimba în tot sentința

tribunalului și va respinge acțiunea promovată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție București.

Anulează decizia nr. 565 din 4

aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, admite

recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S. București, schimbă în tot sentința

civilă nr. 13676 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția a VI a

comercială, și respinge acțiunea reclamantelor SC R.E.M. SA București și

Asociația R.E.M. P.A.S. București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 29 iunie 2004.