ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2373/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 13676 din 11 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția VI a comercială, a admis acțiunea formulată de SC R.E.M. SA și Asociația R.E.M. P.A.S. București și a obligat pe pârâta A.P.A.P.S. să plătească reclamantelor suma de 848.604.546 lei, reprezentând debit reactualizat pentru perioada 10 octombrie 1999 – 1 martie 2002, precum și 297.190.302 lei, reprezentând dobândă comercială. În motivarea sentinței, s-a reținut că societatea reclamantă s-a privatizat în baza Legilor nr. 58/1991 și 77/1994, încheind contractul nr. 572/1994, în care, la art. 4, modificat prin actul adițional din 19 noiembrie 1994, s-a prevăzut că 20% din prețul acțiunilor cumpărate se plătește până la 30 decembrie 1994 și restul, de 80%, va fi plătit în 19 rate semestriale până în 2005, cu o perioadă de garanție de 1 an.

S-a mai arătat că, prin art. 8 din Legea nr. 55/1995, s-a instituit facilitatea restituirii invocate, în cuantum de 60% din prețul de vânzare al acțiunilor, dar numai pentru ratele devenite exigibile după data intrării în vigoare a legii. Art. 8 din Legea nr. 55/1997 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 59/1997, dar nu și O.U.G. nr. 37/1997, care a produs efecte juridice până la 11 iunie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 282/2001, sens în care art. 36 din H.G. nr. 450/1999, prevede că sistemul de facilități se aplică numai contractelor încheiate până la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997. De altfel, pârâta a restituit reclamantelor cota de 60% până la data de 10 octombrie 1999, ceea ce dovedește că societăților comerciale reclamante li se aplică în continuare sistemul de facilități.

Recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S. împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel București, prin decizia nr. 565 din 4 aprilie 2003, care a confirmat interpretarea dată de instanța de fond actelor normative incidente în succesiunea lor, concluzionând că, prin art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, a fost menținut sistemul de facilități privind sumele care se lasă gratuit la dispoziția societăților comerciale, potrivit Legii nr. 55/1995. În contra acestor hotărâri, Procurorul General a declarat recurs în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., apreciind că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivului de recurs se arată că instanțele au interpretat greșit normele legale incidente în speță, făcând o aplicare greșită în timp a acestora, deoarece: - părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare la 20 octombrie 1994, sub incidența Legii nr. 58/1991, care nu prevedea nici un fel de facilități; - facilitatea, constând în cota de 60%, a fost instituită prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 55/1995, acesta stipulând că se aplică și ratelor de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S.-ul anterior intrării în vigoare a legii, care devin exigibile după această dată. Această lege a fost abrogată prin O.U.G. nr. 88/1997; - art. 4 din O.U.G. nr. 59/1997 stabilește că sumele aferente ratelor scadente, după intrarea sa în vigoare, urmează regimul juridic stabilit de legea în vigoare la momentul semnării de către F.P.S.

a respectivelor contracte de vânzare acțiuni, iar art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, prevede că sistemul de facilități prevăzut de Legea nr. 55/1995 se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe; - cum Legea nr. 51/1991, în vigoare la data încheierii contractului, nu prevedea facilități, sunt aplicabile prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 88/1997, care se referă numai la societățile privatizate sub imperiul Legii nr. 55/1995. Intimata, SC R.E.M. SA, precum și Asociația R.E.M. P.A.S. au formulat o întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului în anulare și menținerea hotărârilor atacate. În esență, intimata susține următoarele: - interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 36 alin. (2) și (3) din O.U.G.

nr. 88/1997 este în sensul păstrării sistemului de facilități instituit de Legea nr. 55/1995; - facilitatea stabilită prin art. 8 alin. (2) din Legea nr. 55/1995 și menținută prin art. 1 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 100/1996, art. 8 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 37/1997, art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 nu este anulată prin art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/1997; - art. 36 din O.U.G. nr. 88/1997 nu a fost modificat sau abrogat prin Legea nr. 99/1999. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă, principiu care a dobândit și consacrare constituțională, prin art. 15 alin. (2) din Constituție, și care stă la baza oricărei interpretări a concursului de legi în timp, în vederea stabilirii legii aplicabile unui raport sau situație juridică.

1. În speța de față, facilitatea cotei de 60%, care se lasă la dispoziția societății comerciale privatizate, a fost instituită prin art. 8 din Legea nr. 55/1995 alin. (1) și (2). Acest articol a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 37 din 16 iulie 1997, sub aspectul destinației sumei, fără ca reglementarea în sine a facilității și a beneficiarilor să suporte modificări. Potrivit art. 8 din Legea nr. 55 din 15 iunie 1995, atât în forma inițială, cât și în cea modificată, din sumele cuvenite F.P.S. și încasate efectiv, pentru acțiunile vândute se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziția societății comerciale privatizate o cotă de 60%, prevedere care se aplică și în cazul societăților comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar numai în ceea ce privește acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu F.P.S.-ul, care devin exigibile după această dată.

2. Art. 8 din Legea nr. 88/1997 a fost abrogat expres prin art. 5 din O.U.G. nr. 59 din 27 septembrie 1997, privind destinația sumelor încasate de F.P.S. în cadrul procesului de privatizare a societăților la care statul este acționar, iar Legea nr. 55/1995, în întregul ei, a fost abrogată prin art. 44 din O.U.G. nr. 88 din 23 decembrie 1997, privind privatizarea societăților comerciale. Acest ultim act normativ, prin art. 36 alin. (2) (normă tranzitorie) dispune că sistemul de facilități, privind sumele care se lasă cu titlu gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate, potrivit Legii nr. 55/1995, cu modificările ulterioare, se aplică numai pentru contractele care au fost încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Prin urmare, norma tranzitorie are în vedere, ca obiect al facilității, numai contractele de privatizare încheiate sub imperiul Legii nr. 55/1995 și ea este concordantă cu dispoziția art. 4 alin. (2) din Legea nr. 59/1997, de asemenea, tranzitorie, care stipula ca „sumele aferente ratelor devenite scadente după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (respectiv, 6 octombrie 1997 s.n. E.C.) urmează regimul stabilit de reglementările legale în vigoare în momentul semnării de către F.P.S. a respectivelor contracte de vânzare a acțiunilor/părților sociale”. Or, numai contractele încheiate sub imperiul Legii nr. 55/1995, fac obiectul facilității instituite de acest act normativ, prin art. 8, abrogat prin O.U.G.

nr. 59/1997. Cum reclamanta a încheiat contractul cu F.P.S.-ul la data de 20 octombrie 1994, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, iar dispoziția cu privire la aplicabilitatea facilității și asupra ratei devenită exigibilă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, la contractele încheiate anterior acestei date, a fost abrogată și nu se regăsește în normele tranzitorii conținute de art. 4 din O.U.G. 59/1997 și art. 36 din O.U.G. nr. 88/1998, Curtea constată că instanțele, cu încălcarea esențială a legii, au soluționat greșit cauza pe fond. Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General, va anula decizia atacată, va admite recursul declarat de A.P.A.P.S., va schimba în tot sentința tribunalului și va respinge acțiunea promovată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București. Anulează decizia nr. 565 din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, admite recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S. București, schimbă în tot sentința civilă nr. 13676 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția a VI a comercială, și respinge acțiunea reclamantelor SC R.E.M. SA București și Asociația R.E.M. P.A.S. București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2004.