ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2161/2005

HOTĂRÂRE
01.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2161/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 116 din 10

iunie 2003, pronunțată de Curtea de Conturi - Colegiul jurisdicțional București,

s-a admis încheierea de sesizare nr. 78 din 17 mai 2002, a completului

consilierilor de conturi, constituit potrivit art. 31 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 94/1992, republicată și în baza art. 71 alin. (2) din aceeași lege, a

obligat pârâții: B.E., T.N., V.G.G., I.E., F.I.M., D.G., la plata sumelor

menționate în dispozitivul sentinței, cu titlu de prejudiciu către C.A.S. Ilfov,

reprezentând plăți nelegale, foloase aferente nerealizate și dobânzi legale

către Serviciul de Ambulanță București cu începere de la 29 septembrie 2001 și

până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva sus-menționatei

sentințe au declarat recurs, pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit

art. 304

1

admis sesizarea și au fost obligați la plata sumelor, cu titlu de prejudiciu

cauzat C.A.S. Ilfov, pentru plăți nelegale, foloase aferente nerealizate și dobânzi

către Serviciul de Ambulanță București.

Procurorul financiar a

invocat necompetența materială a instanței supreme învestită cu soluționarea

recursului pârâților, arătând că potrivit art. 299 alin. (3) C. proc. civ. și art.

II alin. (1) din Legea nr. 195/2004, competența materială în soluționarea

cauzei revine Curții de Apel București.

Examinând excepția de

necompetență materială invocată,se constată că este întemeiată.

Potrivit art. II alin. (1)

din Legea nr. 195/2004, „recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de

apel, conform legii în vigoare, la data pronunțării lor și aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, se trimit, spre judecată, instanțelor

imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță.

În același sens sunt și

dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât în primă instanță,

cauza a fost judecată de fostul Colegiu jurisdicțional București și deoarece,

urmare a O.U.G. nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, activitatea

jurisdicțională a Curții de Conturi a fost preluată de instanțele de drept

comun, fostul Colegiu jurisdicțional având corespondent, ca și grad de

jurisdicție, Tribunalul București, se constată că în soluționarea cauzei, ca

instanță imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță,

competența materială revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul.

Trimite recursurile

declarate de D.G., B.E., F.I.M., I.E., T.N. și V.G.G. împotriva sentinței nr. 116

din 10 iunie 2003, a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a municipiului

București, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, spre competentă soluționare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie 2004, reclamanții C.E. și D.D. au chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului Bucu
ÎCCJ 2006-04-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2006
1997. În privința competenței teritoriale, instanța de fond a reținut că pârâții au sediul în municipiul București. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, pentru motivul de nelegalitate prevă
ÎCCJ 2005-04-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2261/2005
prin actul de sesizare nefiind incluse dobânzile calculate pe intervalul 16 iunie 1995 - 10 noiembrie 1997. În plus, în opinia recurentelor, obligarea la plata acestei sume nu se mai justifică, în condițiile în care prejudiciul a fost acope
ÎCCJ 2004-11-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8083/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 45 din 23 septembrie 2003, Colegiul jurisdicțional Sibiu al Camerei de Conturi a admis în parte, actul de sesizare nr. 180 din 20 noiemb
ÎCCJ 2006-04-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 97/F din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, a admis excepțiile de necompetență materi
Sursă