ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 mai

2005, reclamanta SC P. SA Brașov a solicitat obligarea pârâților Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, la

emiterea și comunicarea către instituțiile implicate, a certificatului de

obligații bugetare necesar aplicării prevederilor O.U.G. nr. 26/2004, aprobată

prin Legea nr. 442/2004, obligarea Ministerului Finanțelor Publice și a A.V.A.B.,

la restructurarea volumului obligațiilor bugetare restante, conform art. 18 din

Legea nr. 137/2002, obligarea acelorași pârâți la individualizarea,

cuantificarea și operaționalizarea ajutorului de stat aprobat prin decizia nr. 281/2004

a Consiliului Concurenței și încetarea oricăror urmăriri și executări silite

pentru debitele restante anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 442/2004,

până la clarificarea și definitivarea situației legale a acestora.

Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 104/F/CA din 27

septembrie 2005, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Hotărând astfel, instanța de fond a

avut în vedere că reclamanta a solicitat întocmirea unor acte adiționale la

ordinele comune emise de pârâți în baza art. 18 din Legea nr. 137/2002 și că art.

40 alin. (1) din aceeași lege a reglementat competența secțiilor comerciale ale

tribunalelor pentru judecarea cererilor prin care se atacă o operațiune sau un

act prevăzut de legea respectivă și de O.G. nr. 88/1997. În privința

competenței teritoriale, instanța de fond a reținut că pârâții au sediul în

municipiul București.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, pentru motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a admis greșit excepția de necompetență materială, întrucât în cauză nu

sunt incidente dispozițiile Legii nr. 137/2002, nefiind contestat un act sau o

operațiune din cele prevăzute de această lege.

Recurenta a criticat și soluția de

admitere a excepției de necompetență teritorială, arătând că litigiul este de

contencios administrativ și competența teritorială este alternativă, astfel

încât este legală sesizarea Curții de Apel Brașov, în a cărei circumscripție

își are sediul.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a soluționat corect

excepția de necompetență materială față de obiectul acțiunii, prin care s-a

solicitat obligarea intimaților să emită acte adiționale la ordinele comune sau

să emită noi ordine pentru aplicarea Legii nr. 137/2002, în sensul

recunoașterii dreptului recurentei de a beneficia de înlesniri la plata

obligațiilor restante.

Conform art. 40 alin. (1) din Legea nr.

137/2002, cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de această

lege și de O.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările

ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența

secțiilor comerciale ale tribunalelor.

Ordinele comune încheiate de

creditorii bugetari și de instituția publică implicată, precum și actele

adiționale solicitate de recurentă au ca temei juridic legea specială

menționată anterior, care prevede expres competența materială a secțiilor

comerciale ale tribunalelor.

De asemenea, instanța de fond a soluționat

corect excepția de necompetență teritorială prin aplicarea dispozițiilor art. 5

și 8 C. proc. civ., incidente în cauză față de natura litigiului, astfel încât

nu are relevanță susținerea recurentei privind normele de competență

teritorială prevăzute de lege în materia contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P.

SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 104 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 aprilie 2006.