ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 mai 2005, reclamanta SC P. SA Brașov a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, la emiterea și comunicarea către instituțiile implicate, a certificatului de obligații bugetare necesar aplicării prevederilor O.U.G. nr. 26/2004, aprobată prin Legea nr. 442/2004, obligarea Ministerului Finanțelor Publice și a A.V.A.B., la restructurarea volumului obligațiilor bugetare restante, conform art. 18 din Legea nr. 137/2002, obligarea acelorași pârâți la individualizarea, cuantificarea și operaționalizarea ajutorului de stat aprobat prin decizia nr. 281/2004 a Consiliului Concurenței și încetarea oricăror urmăriri și executări silite pentru debitele restante anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 442/2004, până la clarificarea și definitivarea situației legale a acestora.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 104/F/CA din 27 septembrie 2005, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Hotărând astfel, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta a solicitat întocmirea unor acte adiționale la ordinele comune emise de pârâți în baza art. 18 din Legea nr. 137/2002 și că art. 40 alin. (1) din aceeași lege a reglementat competența secțiilor comerciale ale tribunalelor pentru judecarea cererilor prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de legea respectivă și de O.G. nr. 88/1997. În privința competenței teritoriale, instanța de fond a reținut că pârâții au sediul în municipiul București.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că instanța de fond a admis greșit excepția de necompetență materială, întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 137/2002, nefiind contestat un act sau o operațiune din cele prevăzute de această lege. Recurenta a criticat și soluția de admitere a excepției de necompetență teritorială, arătând că litigiul este de contencios administrativ și competența teritorială este alternativă, astfel încât este legală sesizarea Curții de Apel Brașov, în a cărei circumscripție își are sediul. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a soluționat corect excepția de necompetență materială față de obiectul acțiunii, prin care s-a solicitat obligarea intimaților să emită acte adiționale la ordinele comune sau să emită noi ordine pentru aplicarea Legii nr. 137/2002, în sensul recunoașterii dreptului recurentei de a beneficia de înlesniri la plata obligațiilor restante. Conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de această lege și de O.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor.

Ordinele comune încheiate de creditorii bugetari și de instituția publică implicată, precum și actele adiționale solicitate de recurentă au ca temei juridic legea specială menționată anterior, care prevede expres competența materială a secțiilor comerciale ale tribunalelor. De asemenea, instanța de fond a soluționat corect excepția de necompetență teritorială prin aplicarea dispozițiilor art. 5 și 8 C. proc. civ., incidente în cauză față de natura litigiului, astfel încât nu are relevanță susținerea recurentei privind normele de competență teritorială prevăzute de lege în materia contenciosului administrativ. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 104 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2006.