ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 97/F din 14

septembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, a

admis excepțiile de necompetență materială și teritorială și a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC S. SA Brașov,

în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov, Agenția Națională de Administrare Fiscală

și A.V.A.S., în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

În motivarea sentinței se reține că

obiectul acțiunii modificate și completate îl constituie obligarea pârâtelor la

restructurarea volumului obligațiilor bugetare restante ale societății

reclamante, conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 137/2002, ale O.U.G. nr.

26/2004 și ale Legii nr. 442/2004 și emiterea de către pârâte, a actelor

adiționale la ordinele comune eliberate în anul 2003, obligarea pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov,

să-i emită certificatul de obligații bugetare, suspendarea executării silite

pentru debitele restante anterioare datei de 1 noiembrie 2004, obligarea

pârâtelor la cuantificarea ajutorului de stat potrivit legii și obligarea

pârâtelor la daune cominatorii până la executarea obligațiilor ce le revin.

Se precizează că reclamanta s-a

privatizat în anul 2002, conform contractului de privatizare nr. CBV/16 din 16

septembrie 2002, aspect ce rezultă și din cuprinsul ordinelor comune emise de

pârâte, iar acțiunea are ca temei art. 18 din Legea nr. 137/2002. Potrivit art.

40 alin. (1) din legea menționată, cererile întemeiate pe această lege, prin

care partea dorește să-și valorifice un drept conferit de legea privatizării,

în speță înlesniri la plata obligațiilor bugetare prin încheierea de acte

adiționale, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, reclamanta SC S. SA, menținând că hotărârea este netemeinică

și nelegală, instanța de fond calificând în mod greșit acțiunea.

Recurența-reclamantă susține că

ordinele comune au devenit caduce, caducitate ce rezultă din dispozițiile art. 31

4

din Legea nr. 442/2004 și ale O.G. nr. 53/2003 și implică soluționarea

situației obligațional - bugetare a societății, în baza acestor prevederi

legale, prin emiterea unor noi ordine comune privind recunoașterea de scutiri

sau eșalonări, ori acte adiționale la vechile ordine; aceste acte reprezintă

acte administrativ-fiscale, date în aplicarea legilor menționate, competența de

soluționare a cauzei revenind instanței de contencios administrativ.

În drept au fost invocate art. 304 pct.

7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recursul este întemeiat.

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta-recurentă SC S. SA a solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S.,

Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov

și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

„obligarea în solidar a pârâtelor 1 și 2 , respectiv a Ministerului de Finanțe

și A.V.A.S., la restructurarea volumului obligațiilor bugetare restante ale

societății noastre, conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 137/2002,

combinate cu prevederile O.U.G. nr. 26/2002, astfel cum aceasta a fost aprobată

și modificată prin Legea nr. 442/2004, art. 31

4

și prevederile

legale corespunzătoare la care acestea fac trimitere, respectiv prevederile

incidente din O.G. nr. 53/2003, aprobată prin Legea nr. 498/2004;

- radierea obligațiilor bugetare

scutite la plată;

- emiterea consecutivă, pe această

nouă bază obligațională a actelor adiționale la Ordinele comune nr. 159/428 din 10 septembrie 2003, al A.V.A.S. și M.M.S.S.F.; nr. 35/206 din

23 aprilie 2003, al A.V.A.S, și C.N.A.S. și nr. 207/1473 din 28 octombrie 2003

al A.V.A.S. și Ministerului Finanțelor Publice, având ca obiect numai acele

obligații bugetare ce eventual mai rămân în ființă.”

- „încetarea oricăror urmăriri și

executări silite pentru debitele restante anterior datei intrării în vigoare a

Legii nr. 442/2004, până la clarificarea și definitivarea situației legale a

acestora.”

- „obligarea pârâtelor 1 și 2 la

individualizarea, cuantificarea și operaționalizarea ajutorului de stat la care

suntem îndreptățiți, potrivit legii.”

Față de obiectul acțiunii, astfel

cum a fost menționat, rezultă că actul pe care recurenta-reclamantă l-a

solicitat a fi emis de către intimatele-pârâte, în vederea acordării

înlesnirilor la plată stabilite prin Legea nr. 137/2002, O.U.G. nr. 26/2004,

aprobată și modificată prin Legea nr. 442/2004, nu are natura juridică a unui

act administrativ, deoarece reclamanta fiind o societate privatizată, A.V.A.S.

și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Brașov nu acordă asemenea înlesniri în calitate de autorități ale

administrației publice, ci în calitate de creditori; între A.V.A.S. și

societatea privatizată, raporturile juridice sunt comerciale.

Legea nr. 137/2002, privind unele

măsuri pentru accelerarea privatizării, prevede la art. 40, o competență

materială specială pentru soluționarea cererilor întemeiate pe această lege,

respectiv competența secțiilor comerciale ale tribunalelor.

În ceea ce privește competența

teritorială, față de sediul pârâtei A.V.A.S., aceasta a fost în mod corect stabilită

în favoarea Tribunalului București, conform art. 5 C. proc. civ.

Pentru considerentele menționate, Curtea

apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar cu

referire la art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC S. SA Brașov, împotriva sentinței civile nr. 97/F din 14

septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2006.