ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1583/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1583/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința atacată cu recurs,
sentința civilă nr. 177, pronunțată la data de 22 iulie 2004, în dosarul nr. 3962/2004,
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a
respins ca tardiv formulată, acțiunea reclamantei R.A. A.N.A.R. - Direcția
Apelor Buzău-Ialomița, în contradictoriu cu Guvernul României și intervenienții
Consiliul Local Frăsinet, județul Călărași și Ministerul Administrației și
Internelor.
Pentru a pronunța această soluție, curtea
de apel a reținut în esență următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta
a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, anularea parțială a H.G. nr.
1349/2001, Anexa nr. 21 poziția 34, „Amenajarea Făurei”, inclusă în domeniul
public al comunei Frăsinet, județul Călărași, susținând că acest bun face parte
din domeniul public de interes național, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 107/1996
și aflat în administrarea regiei autonome, potrivit H.G. nr. 15/2004.
Prin întâmpinarea depusă, Guvernul
României a invocat excepția tardivității acțiunii, potrivit art. 5 alin. ultim
din Legea nr. 29/1990, care a fost însușită de instanța de fond.
În considerentele soluției, instanța
de fond a reținut, pe de o parte că H.G. nr. 1349/2001 a fost publicată în M.
Of. nr. 630/bis/20.08.2002 și că, pe de altă parte, există dovada certă că
reclamanta a avut cunoștință de hotărârea respectivă a Guvernului, cel mai
târziu la data de 12 martie 2003, așa cum rezultă din adresa nr. 2790 din 12
martie 2003, trimisă Primăriei Frăsinet.
Astfel, a motivat în continuare curtea
apel, acțiunea depusă la instanță, la data de 18 mai 2004, este tardivă în
raport cu termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs, reclamanta care, fără a-și încadra criticile în cazurile enumerate de art.
304 C. proc. civ., a susținut că a luat cunoștință de conținutul H.G. nr. 1349/2001,
Anexa nr. 21, abia la data de 8 martie 2004, când a primit citația, actele
comunicate de Judecătoria Lehliu-Gară din dosarul având ca obiect acțiunea
introdusă de Consiliul Local Frăsinet.
A mai susținut că anexele la H.G. nr. 1349/2001 au fost publicate separat și trimise doar unităților
administrativ-teritoriale interesate, astfel că nu a luat cunoștință de Anexa nr.
21 la data publicării sale, iar adresa nr. 2790/2003 are doar valoarea unui
răspuns trimis Primăriei Frăsinet, la adresa nr. 170/2003 a acesteia.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că Anexa nr. 21
cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei
Frăsinet, a H.G. nr. 1349/ 2001, a fost publicată în M. Of. nr. 630/bis/26.08.2002.
De asemenea, este necontestat că
prin adresa nr. 2790 din 12 martie 2003, R.A. A.N.A.R. - Direcția Apelor
Buzău-Ialomița, s-a referit în mod expres la obiectivul inclus în Anexa nr. 21
poziția 34 din H.G. nr. 1349/2001, pe care o considera ca fiind făcută cu
încălcarea legislației în vigoare.
Astfel fiind, în mod judicios a
reținut instanța de fond, că, chiar dacă reclamanta nu a luat cunoștință de
actul atacat la data publicării sale în Monitorul Oficial - 26 august 2002,
dată la care i-a devenit opozabil, oricum la data de 12 martie 2003, aceasta
avea cunoștință de existența și conținutul H.G. nr. 1349/2001, cel puțin în
partea care o interesa, prin adresa nr. 2790 din 12 martie 2003 făcând referire
expresă la Anexa nr. 21 poziția 34.
Deci, în mod corect a reținut
instanța de fond, că acțiunea adresată instanței, la data de 18 mai 2004,
încalcă prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 privind
contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, potrivit cărora
introducerea acțiunii nu se va putea face mai târziu de un an de la data
comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
În concluzie, soluția instanței de
fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.A.
A.N.A.R. - Direcția Apelor Buzău-Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 177
din 22 iulie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 martie 2005.