ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1583/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 177, pronunțată la data de 22 iulie 2004, în dosarul nr. 3962/2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca tardiv formulată, acțiunea reclamantei R.A. A.N.A.R. - Direcția Apelor Buzău-Ialomița, în contradictoriu cu Guvernul României și intervenienții Consiliul Local Frăsinet, județul Călărași și Ministerul Administrației și Internelor. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut în esență următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, anularea parțială a H.G.

nr. 1349/2001, Anexa nr. 21 poziția 34, „Amenajarea Făurei”, inclusă în domeniul public al comunei Frăsinet, județul Călărași, susținând că acest bun face parte din domeniul public de interes național, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 107/1996 și aflat în administrarea regiei autonome, potrivit H.G. nr. 15/2004. Prin întâmpinarea depusă, Guvernul României a invocat excepția tardivității acțiunii, potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, care a fost însușită de instanța de fond. În considerentele soluției, instanța de fond a reținut, pe de o parte că H.G. nr. 1349/2001 a fost publicată în M. Of. nr. 630/bis/20.08.2002 și că, pe de altă parte, există dovada certă că reclamanta a avut cunoștință de hotărârea respectivă a Guvernului, cel mai târziu la data de 12 martie 2003, așa cum rezultă din adresa nr. 2790 din 12 martie 2003, trimisă Primăriei Frăsinet.

Astfel, a motivat în continuare curtea apel, acțiunea depusă la instanță, la data de 18 mai 2004, este tardivă în raport cu termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta care, fără a-și încadra criticile în cazurile enumerate de art. 304 C. proc. civ., a susținut că a luat cunoștință de conținutul H.G. nr. 1349/2001, Anexa nr. 21, abia la data de 8 martie 2004, când a primit citația, actele comunicate de Judecătoria Lehliu-Gară din dosarul având ca obiect acțiunea introdusă de Consiliul Local Frăsinet. A mai susținut că anexele la H.G. nr. 1349/2001 au fost publicate separat și trimise doar unităților administrativ-teritoriale interesate, astfel că nu a luat cunoștință de Anexa nr. 21 la data publicării sale, iar adresa nr. 2790/2003 are doar valoarea unui răspuns trimis Primăriei Frăsinet, la adresa nr. 170/2003 a acesteia.

Recursul este nefondat. Este necontestat că Anexa nr. 21 cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Frăsinet, a H.G. nr. 1349/ 2001, a fost publicată în M. Of. nr. 630/bis/26.08.2002. De asemenea, este necontestat că prin adresa nr. 2790 din 12 martie 2003, R.A. A.N.A.R. - Direcția Apelor Buzău-Ialomița, s-a referit în mod expres la obiectivul inclus în Anexa nr. 21 poziția 34 din H.G. nr. 1349/2001, pe care o considera ca fiind făcută cu încălcarea legislației în vigoare. Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond, că, chiar dacă reclamanta nu a luat cunoștință de actul atacat la data publicării sale în Monitorul Oficial - 26 august 2002, dată la care i-a devenit opozabil, oricum la data de 12 martie 2003, aceasta avea cunoștință de existența și conținutul H.G.

nr. 1349/2001, cel puțin în partea care o interesa, prin adresa nr. 2790 din 12 martie 2003 făcând referire expresă la Anexa nr. 21 poziția 34. Deci, în mod corect a reținut instanța de fond, că acțiunea adresată instanței, la data de 18 mai 2004, încalcă prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, potrivit cărora introducerea acțiunii nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere. În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. A.N.A.R. - Direcția Apelor Buzău-Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 177 din 22 iulie 2004, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.