ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4548/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 ianuarie 2004, reclamanta M.D. a chemat în judecată pârâta Primăria comunei Firliug, ca succesoare a proprietarului tabular M.N., pentru ca prin hotărârea ce instanța va pronunța să constate succesiunea testamentară dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea asupra imobilului înscris în C.F. nr. 388, casă nr. 568 și teren în suprafață de 2877 mp și încuviințarea de a-și intabula dreptul de proprietate, astfel dobândit. Prin sentința civilă nr. 2906 din 4 iunie 2004, Judecătoria Reșița a respins acțiunea, cu motivarea, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâților, în sensul că moștenirea rămasă de pe urma defunctului M.N.

este vacantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la 8 octombrie 2004 reclamanta M.D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 191 pronunțată la 3 noiembrie 2004 Tribunalul Caraș Severin și-a declinat competența materială de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Timișoara, invocând dispozițiile art. I din Legea nr. 195 din 25 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2004 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă și art. 3 pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, în dosarul nr. 292/2005, și aceasta instanță s-a desesizat declinându-și competența materială de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

Pentru această a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 282 1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclus, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”.

În pronunțarea regulatorului de competență cu care a fost investită, dat fiind conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș Severin, Înalta Curte va stabili în favoarea Tribunalului Caraș Severin, competența soluționării recursului declarat de reclamantă, pentru considerentele ce succed: Instanța, în speță, Judecătoria Reșița a fost investită la data de 12 ianuarie 2004 cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect stabilirea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al uzucapiuni, cerere cu caracter patrimonial, evaluabilă și care atrage competența materială, în primă instanță a judecătoriei. Cât privește calea de atac exercitată este de precizat că, astfel cum prevăd dispozițiile art. 281 C. proc.

civ., cu modificările aduse conform Legii nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, inclusiv. Ca atare, sunt incidente în cauză prevederile art. 299 alin. (3) din același cod, potrivit cu care „în situațiile în care încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză sau, după caz, de competența instanței expres prevăzute de lege”. Concluzionând, Înalta Curte stabilește în favoarea Tribunalului Caraș Severin, competența materială de soluționare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Caraș Severin competența soluționării recursului declarat de reclamanta M.D. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 30 mai 2005