ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 244/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Caraș Severin, prin

sentința penală nr. 155 din 2 septembrie 2004, a condamnat pe inculpatul C.N.

la pedeapsa de 15 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 alin. (1) din același cod.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de

la 19 iulie 2003, la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C.

pen., a dispus confiscarea specială a celor două cârje metalice care au servit

la comiterea infracțiunii.

A obligat pe inculpat la

50.000.000 lei daune morale către partea civilă O.N. și la câte 1.500.000 lei

lunar, contribuție la întreținerea minorilor A.A. și A.M. cu începere de la

data pronunțării sentinței și până la majoratul acestora sau până la noi

dispoziții. Totodată, a obligat la câte 50.000.000 lei daune morale către

fiecare dintre minori.

S-a reținut, pe baza

probelor administrate, în esență, că în ziua de 18 iulie 2003, seara, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice și a geloziei, inculpatul s-a certat cu

concubina sa A.C. și, deși invalid de ambele picioare, a lovit-o pe aceasta de

mai multe ori cu una din cârje peste cap, abdomen și picioare, a comprimat-o cu

picioarele și apoi i-a introdus cu putere capătul cârjei în vagin.

În urma acestor violențe A.C.

a decedat, raportul medico-legal stabilind că moartea sa a fost violentă și s-a

datorat politraumatismului prin traumatism toraco-abdominal acut (fractură

sternală și costală de partea stângă, ruptură hepatică, ruptură splenică, plagă

vaginală penetrantă abdominală la nivelul excavației recto-uterine, hemotorax,

hemoperitoneu, infilitrat retroperitoneal stâng) și hemoragiei externe și

interne.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia penală nr. 333/ A din 4 octombrie 2004, a respins ca nefondat

apelul inculpatului, prin care acesta a solicitat reducerea pedepsei.

Declarând recurs, inculpatul

a reiterat motivul apelului, cerând să-i fie redusă pedeapsa.

Recursul este nefondat.

În concordanță cu probele

administrate instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de

acesta.

Totodată, a individualizat

corespunzător pedeapsa aplicată, în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C.

pen. Astfel, s-a avut în vedere, pe lângă elementele ce caracterizează pozitiv

persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale și comportarea sinceră pe

parcursul procesului penal), și gravitatea deosebită a faptei săvârșite, față

de modul deosebit de violent în care inculpatul a acționat pentru suprimarea

vieții victimei.

Cum alte motive de casare,

susceptibile a fi examinare din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Recurentul inculpat va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul

avocatului din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 333 din 4

octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 19 iulie 2003 la 13 ianuarie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2005.