ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7999/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC L.C. SRL Suceava, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. 1063 din 25

septembrie 1998, emisă de primul pârât, a hotărârii nr. 6 din 19 ianuarie 1998,

emisă de Administrația Financiară Suceava și a deciziei nr. 17 din 12 martie

1998, emisă de cel de-al doilea pârât.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin nota de constatare întocmită la 12 decembrie 1997,

de Administrația Financiară Suceava, s-a reținut că datorează statului, suma de

53.939.221 lei, compusă din 27.720.239 lei, diferență de impozit pe anii 1995 -

1997 și 26.218.989 lei, majorări de întârziere aferente, ca urmare a

înregistrării drept cheltuieli deductibile, a diferenței de preț la achizițiile

de cereale.

Societatea are ca obiect de

activitate, printre altele, achiziționarea de cereale și valorificarea lor,

prin transformarea în alcool.

Pentru realizarea obiectului

de activitate, în perioada noiembrie 1994 - ianuarie 1997 în baza mai multor

contracte de colaborare în contrapartidă cu SC S.A. SA Rădăuți, producător de

alcool, s-a obligat să livreze acestei societăți, porumb boabe la prețul de

achiziții convenit pentru fiecare contract de colaborare.

Prin aceleași contracte, SC S.A.

SA Rădăuți s-a obligat să livreze alcool etilic rafinat, cantitate stabilită

procentual la suta kg de porumb boabe livrată.

Ea a achiziționat porumbul,

la prețul pieței libere și a fost nevoită să îl livreze la SC S.A. SA, la un preț mai mic, stabilit prin contractele de contrapartidă, deoarece per

total i se acoperea pierderea și obținea și beneficii, la care calcula cota de

impozit datorată statului.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 171 din 20

noiembrie 1998, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a exonerat pe

reclamantă, de plată, reținând legalitatea contractelor de colaborare.

Considerând hotărârea,

nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, a declarat recurs și a solicitat admiterea lui,

casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii.

S-a arătat că între părți a

intervenit contractul, în scopul diminuării bazei de impozitare a profitului

obținut.

Societatea a încălcat art. 19

lit. d) din Legea nr. 82/1991 (a contabilității), aprobată prin H.G. nr. 704/1993,

care prevede „la ieșirea din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile se

evaluează și se scad din gestiune, la valoarea lor de intrare” și art. 6 din O.G.

nr. 70/1994, care prevede că, „cheltuielile sunt deductibile, dacă sunt

aferente realizării profitului”, ori, aici este o diferență nefavorabilă.

Recursul este fondat.

Este exact că de principiu,

în contractele comerciale, ca și în cele civile, părțile au libertatea de a

negocia contractele încheiate, inclusiv prețul, în afara excepțiilor prevăzute

de lege, precum și că vânzarea unui produs se face tot în condiții liber

negociate, neexistând nici o interdicție de a se stabili un preț sub nivelul

celui cu care a fost achiziționat inițial bunul.

Este o situație totuși de

excepție, nefiind de conceput, într-o conduită comercială uzuală, să se vândă

cu mai puțin decât s-a cumpărat, rațiunea actului comercial fiind prin

definiție obținerea unui profit.

Din actele dosarului,

rezultă că această situație de excepție, constituie o practică constantă la

reclamantă, ceea ce pune sub semnul totalei îndoieli, seriozitatea prețului

înscris în contractele cu SC S.A. SA Rădăuți, prin aceasta urmărindu-se diminuarea

bazei de impozitare, cu consecința prejudicierii bugetului de stat.

Cum societatea a

achiziționat porumb, la un preț ridicat și l-a livrat la un preț mai mic, ea nu

a realizat profit și în consecință, diferența nefavorabilă de preț nu

constituie cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil, întrucât nu

sunt îndeplinite cerințele art. 6 din O.G. nr. 70/1994, care prevăd:

„cheltuielile sunt deductibile, numai dacă sunt aferente realizării

profitului”.

În consecință, atât actul de

control, cât și soluțiile obținute de societate, în procedura prealabilă

financiară, sunt legale, astfel că recursul se privește fondat, va fi admis în

baza art. 312 pct. 2 C. proc. civ., se va casa sentința, iar în fond se va

respinge acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 171 din 20

noiembrie 1998 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2004.