ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1453/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Fiind sesizat cu apelul inculpatului Ț.C., condamnat de prima instanță pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen. și aflat în stare de arest, Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea de ședință din 18 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 29/2005, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul sus-menționat, cu motivarea că, potrivit art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie poate fi acordată numai în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani; ori, în speță, infracțiunea imputată inculpatului este sancționată cu o pedeapsă mai mare de 12 ani închisoare.

Prin aceeași încheiere, instanța a menținut starea de arest a inculpatului, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și că este necesar menținerea sa în stare de arest preventiv în cursul judecării apelului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea de a fi liberat provizoriu sub control judiciar, deoarece sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea acestei cereri. În subsidiar dacă nu va fi primit acest motiv de casare, inculpatul susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au dispărut, motiv pentru care să se dispună revocarea acesteia și judecarea lui, în continuare în stare de libertate.

Recursul este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatului i se impută infracțiunea de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen., pentru care se prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani. În atare situație, soluția de respingere de către instanța de apel, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este legală, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie nu se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate printre care, potrivit legii, se poate aplica o pedeapsă care depășește 12 ani închisoare. Față de cele arătate, se constată că primul motiv de casare invocat prin recurs este neîntemeiat.

Pe de altă parte, verificând temeinicia și legalitatea încheierii atacate și în ceea ce privește menținerea arestării, se constată că în cauză, în mod corect instanța de apel a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, din moment ce, așa cum a motivat și aceasta, considerentele pentru care a fost luată această măsură, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru textul încriminator este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică nu au dispărut, mai mult fiind confirmate de pronunțarea unei hotărâri de condamnare. În consecință, menținându-se temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fără ca între timp să fi intervenit situații sau împrejurări noi care să justifice revocarea acesteia, urmează a se constata că și cel de al doilea motiv de recurs este nefondat.

Motivele de casare invocate nefiind fondate și cum alte cauze de casare, susceptibile de a fi invocate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.C. împotriva încheierii din 18 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosar nr. 29/2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2005.