ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 3617/2005 al Curții de Apel București, secția a I penală, din data de 13 decembrie 2005, inculpatul I.M.Șt. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura liberării provizorie sub control judiciar. În motivarea cererii inculpatul, prin apărătorul său, a susținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este de până la 12 ani închisoare, nu are antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor, iar din punct de vedere profesional a fost apreciat pozitiv de către colectivul din care a făcut parte, împrejurări care sunt de natură să conducă la concluzia că va avea o conduită procesuală corectă, în sensul că nu va influența negativ desfășurarea urmăririi penale și a judecății.

În sprijinul cererii sale inculpatul a mai arătat că, potrivit Constituției României, legislației procesual penale în vigoare și C.E.D.O., starea de libertate este o stare normală, iar starea de arest este o excepție care se ia în cazuri extreme ceea ce nu este cazul în situația de față, iar admiterea cererii sale nu ar face decât să se dea eficiență principiului de drept potrivit căruia până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare nici o persoană nu poate fi considerată vinovată.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din data de 19 decembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.M.Șt., cu motivarea că în cauză nu au dispărut temeiurile pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă, având în vedere, între altele „că în cursul cercetărilor acesta a dat declarații care sunt contradictorii iar până în momentul de față nu a fost audiat martorul denunțător, fapt ce face ca și în continuare să existe temeri că prin punerea în libertate a inculpatului desfășurarea urmăririi penale, respectiv administrarea probelor ar putea fi influențate negativ de către acesta”. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.M.Șt.

pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a cererii sale ca urmare a unei eronate aprecieri a materialului probator, a pericolului social al faptei și datelor ce caracterizează persoana sa, solicitând că prin o analiză minuțioasă și imparțială să se constate că în cauză nu există nici un temei care să justifice menținerea măsurii arestării pronunțate și că urmărirea penală și judecata se poate desfășura în bune condiții și cu persoana sa în stare de libertate. Recursul declarat de inculpatul I.M.Șt. este nefondat. Din actele existente la dosar și probele administrate până în momentul de față rezultă că temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, la aceasta adăugându-se și faptul că în cauză urmează a se administra o serie de probe, între care și audierea de martori.

Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată, în momentul de față, și de faptul că, până în prezent, declarațiile sale, au caracter contradictoriu, de natură a crea confuzie, situație în care nu prezintă garanții suficiente că pus în libertate nu va influența negativ desfășurarea anchetei penale, aflate în curs. Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat, de inculpatul I.M.Șt. este nefondat și a fi respins, ca atare, urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.Șt. împotriva încheierii din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3617/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2006.