ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2006

HOTĂRÂRE
24.01.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în dosarul

nr. 3617/2005 al Curții de Apel București, secția a I penală, din data de 13

decembrie 2005, inculpatul I.M.Șt. a solicitat înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura liberării provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii inculpatul, prin

apărătorul său, a susținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea reținută în sarcina sa este de până la 12 ani închisoare, nu are

antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor, iar din punct de

vedere profesional a fost apreciat pozitiv de către colectivul din care a făcut

parte, împrejurări care sunt de natură să conducă la concluzia că va avea o

conduită procesuală corectă, în sensul că nu va influența negativ desfășurarea

urmăririi penale și a judecății.

În sprijinul cererii sale inculpatul

a mai arătat că, potrivit Constituției României, legislației procesual penale

în vigoare și C.E.D.O., starea de libertate este o stare normală, iar starea de

arest este o excepție care se ia în cazuri extreme ceea ce nu este cazul în

situația de față, iar admiterea cererii sale nu ar face decât să se dea

eficiență principiului de drept potrivit căruia până la pronunțarea unei

hotărâri definitive de condamnare nici o persoană nu poate fi considerată

vinovată.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin încheierea din data de 19 decembrie 2005, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul I.M.Șt., cu motivarea că în cauză nu au dispărut temeiurile pentru

care s-a dispus arestarea sa preventivă, având în vedere, între altele „că în

cursul cercetărilor acesta a dat declarații care sunt contradictorii iar până

în momentul de față nu a fost audiat martorul denunțător, fapt ce face ca și în

continuare să existe temeri că prin punerea în libertate a inculpatului

desfășurarea urmăririi penale, respectiv administrarea probelor ar putea fi

influențate negativ de către acesta”.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul I.M.Șt. pe care a criticat-o cu

privire la greșita respingere a cererii sale ca urmare a unei eronate aprecieri

a materialului probator, a pericolului social al faptei și datelor ce

caracterizează persoana sa, solicitând că prin o analiză minuțioasă și

imparțială să se constate că în cauză nu există nici un temei care să justifice

menținerea măsurii arestării pronunțate și că urmărirea penală și judecata se

poate desfășura în bune condiții și cu persoana sa în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpatul I.M.Șt.

este nefondat.

Din actele existente la dosar și

probele administrate până în momentul de față rezultă că temeiurile pentru care

s-a dispus luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, la aceasta adăugându-se

și faptul că în cauză urmează a se administra o serie de probe, între care și

audierea de martori.

Menținerea măsurii arestării

preventive a inculpatului este justificată, în momentul de față, și de faptul

că, până în prezent, declarațiile sale, au caracter contradictoriu, de natură a

crea confuzie, situație în care nu prezintă garanții suficiente că pus în

libertate nu va influența negativ desfășurarea anchetei penale, aflate în curs.

Pentru considerentele arătate,

urmează a se constata că recursul declarat, de inculpatul I.M.Șt. este nefondat

și a fi respins, ca atare, urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.M.Șt. împotriva încheierii din 19 decembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3617/2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-14
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1075/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1599 din 14 februarie 2004, a condamnat, printre alții, pe inculpatul S.R.M. la 5 ani închis
ÎCCJ 2005-08-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4613/2005
l privește. După examinarea actelor dosarului și potrivit textelor sus-menționate prin încheierea din 31 mai 2005, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului M.E., alături de a coinculpatului D.C. Nemulțumit fiind de ace
ÎCCJ 2012-08-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2625/2012
respins recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I-a penală, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată o cerere anterioară de liberare provizorie sub control judiciar
ÎCCJ 2006-01-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 144/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3996/M/2005, în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc.
ÎCCJ 2005-06-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3755/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 824/2005, s-a luat în discuție din oficiu temeinicia și leg
Sursă