ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul
nr. 3617/2005 al Curții de Apel București, secția a I penală, din data de 13
decembrie 2005, inculpatul I.M.Șt. a solicitat înlocuirea măsurii arestării
preventive cu măsura liberării provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii inculpatul, prin
apărătorul său, a susținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea reținută în sarcina sa este de până la 12 ani închisoare, nu are
antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor, iar din punct de
vedere profesional a fost apreciat pozitiv de către colectivul din care a făcut
parte, împrejurări care sunt de natură să conducă la concluzia că va avea o
conduită procesuală corectă, în sensul că nu va influența negativ desfășurarea
urmăririi penale și a judecății.
În sprijinul cererii sale inculpatul
a mai arătat că, potrivit Constituției României, legislației procesual penale
în vigoare și C.E.D.O., starea de libertate este o stare normală, iar starea de
arest este o excepție care se ia în cazuri extreme ceea ce nu este cazul în
situația de față, iar admiterea cererii sale nu ar face decât să se dea
eficiență principiului de drept potrivit căruia până la pronunțarea unei
hotărâri definitive de condamnare nici o persoană nu poate fi considerată
vinovată.
Curtea de Apel București, secția I
penală, prin încheierea din data de 19 decembrie 2005, a respins, ca
neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de
inculpatul I.M.Șt., cu motivarea că în cauză nu au dispărut temeiurile pentru
care s-a dispus arestarea sa preventivă, având în vedere, între altele „că în
cursul cercetărilor acesta a dat declarații care sunt contradictorii iar până
în momentul de față nu a fost audiat martorul denunțător, fapt ce face ca și în
continuare să existe temeri că prin punerea în libertate a inculpatului
desfășurarea urmăririi penale, respectiv administrarea probelor ar putea fi
influențate negativ de către acesta”.
Împotriva acestei încheieri, în
termen legal, a declarat recurs inculpatul I.M.Șt. pe care a criticat-o cu
privire la greșita respingere a cererii sale ca urmare a unei eronate aprecieri
a materialului probator, a pericolului social al faptei și datelor ce
caracterizează persoana sa, solicitând că prin o analiză minuțioasă și
imparțială să se constate că în cauză nu există nici un temei care să justifice
menținerea măsurii arestării pronunțate și că urmărirea penală și judecata se
poate desfășura în bune condiții și cu persoana sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpatul I.M.Șt.
este nefondat.
Din actele existente la dosar și
probele administrate până în momentul de față rezultă că temeiurile pentru care
s-a dispus luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, la aceasta adăugându-se
și faptul că în cauză urmează a se administra o serie de probe, între care și
audierea de martori.
Menținerea măsurii arestării
preventive a inculpatului este justificată, în momentul de față, și de faptul
că, până în prezent, declarațiile sale, au caracter contradictoriu, de natură a
crea confuzie, situație în care nu prezintă garanții suficiente că pus în
libertate nu va influența negativ desfășurarea anchetei penale, aflate în curs.
Pentru considerentele arătate,
urmează a se constata că recursul declarat, de inculpatul I.M.Șt. este nefondat
și a fi respins, ca atare, urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul I.M.Șt. împotriva încheierii din 19 decembrie 2005 a
Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3617/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de
60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
24 ianuarie 2006.