ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3802/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 56 din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat soluționarea acțiunii formulate de SC S.R. SA București, în contradictoriu cu agenția menționată și cu Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că raportul juridic de natură fiscală s-a născut între reclamantă, pe de o parte și pârâta Direcția Generală de Administrate a marilor Contribuabili, pe de altă parte, Agenția Națională de Administrare Fiscală neemițând vreun act administrativ vătămător pentru reclamantă.

Iar, cum pârâta Direcția Generală de Administrate a Marilor Contribuabili este o autoritate publică teritorială, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, conform art. 2 lit. a) C. proc. civ. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că potrivit Anexei nr. 2 la H.G. nr. 1574/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 292/2004, Direcția Generală de Administrate a Marilor Contribuabili este o structură care funcționează la nivel central, așa încât, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., competența de soluționare a cererii de anulare a actelor administrate emise de această autoritate, aparține Curții de Apel București. Recursul este întemeiat. În adevăr, din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1574/2003 rezultă că Direcția Generală de Administrate a Marilor Contribuabili este o structură administrativă în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală care funcționează la nivel central, iar nu teritorial. Că această autoritate publică este la nivel central rezultă și din Ordinul nr. 1713/2004 al ministrului finanțelor publice, potrivit căruia, „Începând cu data de 1 ianuarie 2005, activitatea de administrare a marilor contribuabili se organizează în cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din București, prin preluarea acestei activități de la organele fiscale teritoriale”.

Or, în cauză, reclamanta-recurentă a solicitat instanței de contencios administrativ, anularea deciziei nr. 10426 din 27 iulie 2004 a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, precum și prin care, Serviciul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul direcției i-a respins contestația, ca nefondată. Cum, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, în cauză competența aparține Curții de Apel București. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., văzând și prevederile art. 312 alin. (6) și art. 313 din același cod, se va admite recursul, va fi casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei, la aceiași instanță, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC S.R. SA București împotriva sentinței nr. 56 din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru continuarea judecății. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.