ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 121/2018
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 05 iulie 2017, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, restituirea cauțiunii, în cuantum de 30.000 lei, achitate în Dosarul nr. x/54/2012 al aceleiași instanțe, consemnată prin recipisa de consemnare nr. 486800/1 la B.
A arătat reclamanta că dosarul de fond, nr. x/54/2012 al Curții de Apel Craiova a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 766 din 13 iulie 2017, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 4807 din 3 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Hotărârea ce face obiectul recursului
Prin Sentința civilă nr. 498 din 27 septembrie 2017, Curtea de Apel Craiova a admis cererea reclamantei SC A. SA și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 30.000 lei.
A reținut instanța, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta DGAMC prin întâmpinare, că litigiul s-a derulat între reclamantă și ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă și în cadrul cauzei privind restituirea cauțiunii.
Pe fondul cererii, instanța a reținut dispozițiile art. 723
1
alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia s-a judecat cauza, și faptul că fondul litigiului a fost soluționat irevocabil iar pârâta nu a formulat cerere de plată despăgubiri.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat recurs, întemeiat pe art. 408 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, corespunzător art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului și constatarea lipsei calității sale procesuale pasive cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Arată recurenta că Agenția Națională de Administrare Fiscală a avut calitatea de pârâtă, pentru că, la momentul soluționării acțiunii, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili făcea parte din aparatul propriu al ANAF, ca direcție generală.
A invocat art. 13
1
alin. (1) din H.G. nr. 816/2015 pentru modificarea și completare H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, precum și pentru modificarea anexei nr. 2 la H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, conform cărora în subordinea Agenției se organizează și funcționează Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, prin preluarea atribuțiilor și activității corespunzătoare din cadrul aparatului propriu al Agenției.
Decizia instanței de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea prezentului recurs, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, apreciază că este nefondat.
Recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili nu critică aspectul privind îndeplinirea condițiilor pentru restituirea cauțiunii prevăzute de art. 723
1
C. proc. civ., ci solicită a se constata că nu are calitate procesuală pasivă.
Înalta Curte nu poate reține susținerile recurentei-pârâte DGAMC, pentru că, în Dosarul nr. x/54/2012 al Curții de Apel Craiova (în care a fost achitată, de către reclamanta SC A. SA, cauțiunea ce face obiectul prezentei cereri), având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-MC 103 din 24 aprilie 2012 și a Raportului de Inspecție fiscală nr. F-MC 94 din 24 aprilie 2012 emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, calitate de pârâtă a avut această autoritate, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, emitentul actelor contestate.
De asemenea, potrivit art. 13
1
alin. (1) din H.G. nr. 816/2015, invocat chiar de către recurentă prin recurs:
"(1) În subordinea Agenției se organizează și funcționează Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, prin preluarea atribuțiilor și a activității corespunzătoare din cadrul aparatului propriu al Agenției."
Deci, cererea de restituire a cauțiunii nu poate fi soluționată în contradictoriu cu o altă autoritate decât emitentul actului, parte în litigiul de fond, cu atât mai mult cu cât Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a căpătat personalitate juridică și buget propriu și a preluat atribuțiile și activitățile corespunzătoare din aparatul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin urmare, nu au relevanță alegațiile recurentei privind faptul că reprezentarea și apărările în Dosarul nr. x/54/2012 au fost formulate prin Direcția Juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Față de aceste argumente, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței nr. 498 din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - CT