ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1813/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 400 din 29 septembrie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat, printre alții, pe inculpatul R.E.P. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100 și art. 109 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, cu obligația pentru inculpat a respectării obligațiilor prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen. Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, în perioada 1 martie – 30 iulie 2003. În esență, s-a reținut că, în ziua de 28 februarie 2003, în jurul orelor 22,00, aflându-se într-un parc, inculpații au acostat-o pe partea vătămată P.B.I.

în vârstă de 19 ani, pentru a-i sustrage banii. În timp ce inculpatul R.E.P. a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul, iar inculpatul P.V. cu pumnul, inculpatul D.F. a amenințat-o cu un spray paralizant, reușind să sustragă suma de 250.000 lei și un pachet de țigări. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 20 din 21 ianuarie 2004, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat sentința cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului R.E.P. și, rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 86 1 , art. 86 2 și art. 86 3 C. pen., dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a dedus, din pedeapsă, durata reținerii și a arestării preventive, de la 1 martie 2003 la 30 iulie 2003. Totodată, a fost respins apelul inculpatului R.E.P. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reținerea unor circumstanțe atenuante (fără antecedente penale, minor la data săvârșirii faptei, o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta). Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța a reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, a făcut o încadrare juridică corespunzătoare și a individualizat, în mod just pedeapsa aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acesteia, orientat spre minimul special al pedepsei, cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia, în regim privativ de libertate.

Critica recurentului referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate nu este întemeiată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tâlhăria (prin lovirea părții vătămate cu piciorul, alături de ceilalți doi inculpați condamnați în aceeași cauză), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (a abandonat școala), rezultă că instanța a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reindividualizarea acesteia. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului R.E.P.

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.E.P. împotriva deciziei penale nr. 20 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2004.