ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1813/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 400 din 29

septembrie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat, printre alții, pe inculpatul

R.E.P. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 99, art. 100 și art. 109 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni, cu

obligația pentru inculpat a respectării obligațiilor prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a constatat că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, în perioada 1 martie – 30 iulie

2003.

În esență, s-a reținut că, în ziua

de 28 februarie 2003, în jurul orelor 22,00, aflându-se într-un parc,

inculpații au acostat-o pe partea vătămată P.B.I. în vârstă de 19 ani, pentru

a-i sustrage banii.

În timp ce inculpatul R.E.P. a

lovit-o pe partea vătămată cu piciorul, iar inculpatul P.V. cu pumnul,

inculpatul D.F. a amenințat-o cu un spray paralizant, reușind să sustragă suma

de 250.000 lei și un pachet de țigări.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 20 din 21 ianuarie 2004, admițând apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brașov, a desființat sentința cu privire la individualizarea

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului R.E.P. și, rejudecând, a înlăturat

aplicarea art. 86

1

, art. 86

2

și art. 86

3

C.

pen., dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a dedus, din pedeapsă, durata

reținerii și a arestării preventive, de la 1 martie 2003 la 30 iulie 2003.

Totodată, a fost respins apelul

inculpatului R.E.P.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reținerea unor circumstanțe

atenuante (fără antecedente penale, minor la data săvârșirii faptei, o

atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta).

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanța a reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, a făcut o

încadrare juridică corespunzătoare și a individualizat, în mod just pedeapsa

aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acesteia, orientat spre

minimul special al pedepsei, cât și sub aspectul modalității de executare a

acesteia, în regim privativ de libertate.

Critica recurentului referitoare la

greșita individualizare a pedepsei aplicate nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a

conceput și realizat tâlhăria (prin lovirea părții vătămate cu piciorul,

alături de ceilalți doi inculpați condamnați în aceeași cauză), precum și de

datele ce caracterizează persoana inculpatului (a abandonat școala), rezultă că

instanța a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

astfel că nu se impune reindividualizarea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului

R.E.P. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.E.P. împotriva deciziei penale nr. 20 din 21 ianuarie

2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2004.