ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6111/2004

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

657/C/2000 reclamantele P.G.M. și D.G.T. au chemat în judecată pe pârâtele SC R.

SA Cotești, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul județean

Vrancea, solicitând restituirea imobilului situat în comuna Cotești, județul

Vrancea, format dintr-o casă de locuit cu 10 camere, alt corp de casă pentru

muncitori cu 6 camere, un grajd de animale, o cramă cu beci și suprafața de

0,50 ha aferentă construcțiilor.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că sunt moștenitoarele defunctului C.G., în calitate de fiice.

Defunctul a avut în proprietate peste 50 ha teren agricol situat pe raza

comunei Cotești, județul Vrancea și mai multe construcții printre care și cele

revendicate prin acțiune.

Reclamantele și-au întemeiat

acțiunea în conformitate cu dispozițiile art. 480 C. civ. și art. I 1 pct. 5

din H.G. nr. 11/1997.

Prin sentința civilă nr. 17 din 1

februarie 2001 Tribunalul Vrancea a admis acțiunea în revendicare formulată de

reclamante și a obligat pârâta să restituie reclamantelor suprafața de 0,50 ha

teren curți construcții situată în comuna Cotești, județul Vrancea în ferma nr.

6 precum și construcțiile situate pe acest teren și anume: casa pentru

muncitori, altă clădire din paiantă acoperită cu azbociment, casă de locuit cu

10 camere, cramă cu beci, cu clădire și spațiu de vinificație, construcții

individualizate prin pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7 din schița anexă la raportul de

expertiză.

S-a luat act că reclamantele au

renunțat la judecarea cererii intitulată „precizare la acțiune” aflată la

dosar. Prin aceeași sentință, s-a respins excepția prescrierii dreptului la

acțiune pentru restituirea bunurilor mobile, invocată de pârâtă ca rămasă fără

obiect și a fost admisă excepția ridicată de pârâtul Consiliul județean Vrancea

și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva Consiliului

județean Vrancea pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.

Totodată a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamantă împotriva

pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice București.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul a reținut, în esență, faptul că reclamantele au făcut dovada

dreptului lor de proprietate asupra bunurilor revendicate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC R. SA Cotești.

Prin decizia civilă nr. 10/A din 26

februarie 2002 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul pârâtei, obligând pe SC R. SA Cotești, să plătească intimatelor-reclamante,

D.T. și P.M. suma de 5.000.000 cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut competența materială ca fiind legal stabilită în favoarea tribunalului

având în vedere valoarea bunurilor revendicate.

Cu privire la al doilea motiv de

apel, instanța a reținut că nu este întemeiat întrucât instanța de fond s-a

pronunțat cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune.

În legătură cu invocarea încălcării

dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, s-a constatat că nu s-a formulat o

cerere de suspendare.

De asemenea s-a apreciat că imobilul

revendicat a intrat în proprietatea statului abuziv, fără titluri nu putea fi

uzucapat.

Pârâta nu putea dobândi proprietatea

asupra bunurilor având în vedere că, statul nu a avut proprietatea acestora,

iar abuzul și violența nu pot constitui un mod legal de transmitere a

proprietății. Nici expertiza nu a stabilit că pe terenul în discuție nu au fost

edificate construcții noi.

Împotriva susmenționatei decizii

pârâta SC R. SA Cotești, a declarat recurs, pe care a criticat-o pentru

nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9, sub toate cele trei

teze prevăzute de text, în sensul că a fost încălcată competența materială, nu

s-a pronunțat asupra excepții privind prescrierea dreptului la acțiune, a

procedat la soluționarea apelului când nu dispăruse motivul suspendării

judecării cauzei. Pârâta SC R. SA Cotești a mai arătat că imobilul din litigiu

nu mai este identic cu cel inițial deoarece a edificat o serie de construcții

noi (locuințe, cantină, linie de vinificație, grupuri sanitare, cramă, șoproane

și altele).

S-a mai menționat că potrivit art.

20 din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt

proprietatea acestora și sunt incluse în capitalul social al societății.

Recursul este nefondat pentru

motivele care se vor arăta în continuare.

Corect instanța de apel a reținut că

nu a fost încălcată competența materială față de faptul că aceasta este

determinată de valoarea obiectului litigios, în cazul în speță valoarea

bunurilor fiind peste 150.000.000 lei precum și faptul că reclamantele sunt

urmașele defunctului C.G. în calitate de fiice și că în anii 1950–1951,

imobilele revendicate de acestea au fost preluate în mod abuziv de Statul

Român.

Este important de reținut că pârâta

nu a formulat niciodată cerere reconvențională ci doar prin întâmpinare a

contestat calitatea de proprietar a intimatelor-reclamante.

În mod legal s-a reținut de instanțe

că reclamantele sunt proprietarele imobilelor în cauză, situație dovedită de

atestări în Registrul Agricol, contracte de împrumut bancar, declarații de

martori și adrese din Arhiva Națională din care rezultă că imobilele în cauză

au fost proprietatea autorului reclamantelor.

Pârâta nu a făcut dovada că reclamantele

și-au dat acordul pentru ca aceasta să construiască imobile pe terenul lor,

nefiind un constructor de bună-credință.

Cu ocazia expertizei administrată în

cauză se constată că pârâta nu a formulat obiecțiuni, raportul de expertiză

constituind o probă care certifică, că toate construcțiile edificate pe teren

revendicate de reclamante sunt vechi și au fost construite în timpul vieții

autorului lor C.G. iar unele construcții noi pretins ca edificate de pârâtă nu

au fost găsite cu ocazia efectuării expertizei, ele aflându-se în afara

perimetrului revendicat.

În ceea ce privește excepția

prescripției dreptului la acțiune se constată că în mod corect instanța de fond

s-a pronunțat cu privire la excepția invocată.

Legat de motivul de recurs, privind

încălcarea articolului nr. 47 din Legea nr. 10/2001, în mod corect instanța de

apel a considerat că textul de lege invocat stipulează că părțile pot cere

suspendarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor înainte de apariția legii, dar

cum o astfel de cerere de suspendare nu a fost formulată, nici acest motiv nu

poate fi reținut ca atare.

În raport de considerentele arătate

se apreciază că recursul este nefondat urmând a fi respins în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de

pârâta SC R. SA Cotești, prin lichidator SC C. SRL, Focșani împotriva deciziei

civile nr. 10/A din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.