ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1886/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 434 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 347.890.952 lei cu dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a sentinței până la achitarea debitului către S.C.

R. S.A. Craiova. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 28 octombrie 2002, inculpatul M.D., paznic la S.C. R. S.A. Craiova a tăiat 10 cabluri din cupru de la o locomotivă, pe care le-a pus într-o sacoșă, lângă utilajul pe care, în acest mod l-a adus în stare de neîntrebuințare. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate de organele de poliție, la locuința inculpatului s-au găsit 84 kg cabluri de cupru sustrase de acesta de la locul de muncă în perioada septembrie – octombrie 2002. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de distrugere și furt calificat.

Situația de fapt și vinovăția acestuia au fost stabilite pe baza următoarelor probe: proces – verbal de sesizare, proces – verbal de percheziție domiciliară, proces – verbal de reconstituire, planșe fotografice, proces – verbal de cântărire, proces – verbal de predare a bunurilor sustrase, dovezi privind valoarea prejudiciului, declarațiile martorilor B.N., P.Ș.I., declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 522 din 14 noiembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpat și, făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a redus pedeapsa aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., la 20 zile închisoare, iar pedeapsa aplicată în baza art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., la 2 ani închisoare.

Pedepsele aplicate au fost recontopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. Instanța de control judiciar a apreciat că, dând semnificația cuvenită criteriilor de individualizare referitoare la persoana inculpatului (care a recunoscut faptele comise, manifestând regretul pentru săvârșirea lor, nu are antecedente penale, a avut o comportare bună, are o situație familială dificilă), acesta este îndreptățit să beneficieze de efectul dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., privind circumstanțele atenuante, precum și de instituția suspendării condiționate a pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei dispuse, în sensul reducerii cuantumului acesteia și aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Totodată, s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică faptelor săvârșite de acesta.

Individualizarea pedepselor aplicate s-a făcut de către instanța de apel în deplină concordanță cu dispozițiile articolelor 72 și art. 52 C. pen., inculpatului acordându-i-se largi circumstanțe atenuante și beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, în considerarea datelor privind persoana acestuia și conduita socială și procesuală avută. Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate, critica formulată de recurent cu privire la modul de individualizare a acestora fiind neîntemeiată. Cât privește obligarea inculpatului M.D. la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.C. R. S.A. Craiova, aceasta s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., cuantumul sumei datorate fiind stabilit în conformitate cu dovezile depuse la dosarul cauzei de către unitatea prejudiciată și corect reținute de către instanța de judecată. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 522 din 14 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2004.