ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1886/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 434 din 18

iunie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.D. a fost condamnat la pedeapsa de

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de

art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la

pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 347.890.952 lei cu dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă

a sentinței până la achitarea debitului către S.C. R. S.A. Craiova.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 2.000.000 lei din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 28 octombrie 2002,

inculpatul M.D., paznic la S.C. R. S.A. Craiova a tăiat 10 cabluri din cupru de

la o locomotivă, pe care le-a pus într-o sacoșă, lângă utilajul pe care, în

acest mod l-a adus în stare de neîntrebuințare.

Cu ocazia percheziției domiciliare

efectuate de organele de poliție, la locuința inculpatului s-au găsit 84 kg

cabluri de cupru sustrase de acesta de la locul de muncă în perioada septembrie

– octombrie 2002.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor de distrugere și furt calificat.

Situația de fapt și vinovăția

acestuia au fost stabilite pe baza următoarelor probe: proces – verbal de

sesizare, proces – verbal de percheziție domiciliară, proces – verbal de

reconstituire, planșe fotografice, proces – verbal de cântărire, proces –

verbal de predare a bunurilor sustrase, dovezi privind valoarea prejudiciului,

declarațiile martorilor B.N., P.Ș.I., declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 522 din 14 noiembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpat și,

făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a redus pedeapsa aplicată în baza

art. 217 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., la 20 zile

închisoare, iar pedeapsa aplicată în baza art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f)

C. pen., la 2 ani închisoare.

Pedepsele aplicate au fost

recontopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea executării pedepsei aplicate pe perioada prevăzută de art. 82 C.

pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor

prevăzute de art. 83 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

penale au fost menținute.

Instanța de control judiciar a

apreciat că, dând semnificația cuvenită criteriilor de individualizare

referitoare la persoana inculpatului (care a recunoscut faptele comise,

manifestând regretul pentru săvârșirea lor, nu are antecedente penale, a avut o

comportare bună, are o situație familială dificilă), acesta este îndreptățit să

beneficieze de efectul dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., privind

circumstanțele atenuante, precum și de instituția suspendării condiționate a

pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și reindividualizarea pedepsei dispuse, în sensul reducerii

cuantumului acesteia și aplicării dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Totodată, s-a solicitat reducerea

cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul.

Temeiul juridic al recursului îl constituie

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17

1

C. proc.

pen.

Recursul este nefondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică

legală și temeinică faptelor săvârșite de acesta.

Individualizarea pedepselor aplicate

s-a făcut de către instanța de apel în deplină concordanță cu dispozițiile

articolelor 72 și art. 52 C. pen., inculpatului acordându-i-se largi circumstanțe

atenuante și beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, în

considerarea datelor privind persoana acestuia și conduita socială și

procesuală avută.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate, critica

formulată de recurent cu privire la modul de individualizare a acestora fiind

neîntemeiată.

Cât privește obligarea inculpatului

M.D. la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.C. R. S.A. Craiova,

aceasta s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., cuantumul sumei datorate fiind stabilit în

conformitate cu dovezile depuse la dosarul cauzei de către unitatea

prejudiciată și corect reținute de către instanța de judecată.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și

Justiție urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 522 din 14 noiembrie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

aprilie 2004.