ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1631/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

30 septembrie 2003, pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamanta L.G., în

contradictoriu cu pârâtul G.G., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea sa,

situat în Gura Humorului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că este proprietarul imobilului situat la nr. 72, în baza sentinței

civile nr. 2334 din 26 octombrie 1989, pronunțată de Judecătoria Câmpulung

Moldovenesc, cât și a extrasului de C.F. nr. 4447 din 28 mai 1997.

Prin sentința civilă nr. 1170 din 25

noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr.

2109/2003, a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus evacuarea pârâtului

din imobilul nr. 72, identic cu parcela funciară nr. 651/2 din C.F. nr. 632 a

comunei cadastrale Voroneț.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, că între părți a avut loc un proces de ieșire din indiviziune,

prin sentința civilă nr. 2334 din 26 octombrie 1989 pronunțată de Judecătoria

Câmpulung Moldovenesc, reclamantei fiindu-i atribuite construcțiile casă cu

beci, magazie, șopron cu coteț, prisacă, împrejmuiri amplasate pe parcela

funciară nr. 651/2.

În baza sentinței menționate,

reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate asupra parcelei funciare nr.

651/2 în cartea funciară nr. 632 a comunei cadastrale Voroneț.

Cum pârâtul nu a făcut dovada

vreunui drept asupra imobilului respectiv, iar reclamanta este proprietara

acestuia, a dispus evacuarea pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul

a declarat apel, criticând-o ca nelegală și netemeinică fără a arăta și

motivele.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 487 din 4 martie 2004, a anulat ca netimbrat apelul declarat

de pârâtul G.G., împotriva sentinței civile nr. 1170 din 25 noiembrie 2003,

pronunțată de Judecătoria Gura Humorului.

În motivarea deciziei, a reținut, în

esență, că prin citație s-a făcut cunoscut apelantului că are obligația de a

depune taxa judiciară de timbru în sumă de 42.500 lei și timbru judiciar de

1.500 lei, obligație pe care apelantul nu a îndeplinit-o și în conformitate cu

prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, se sancționează cu

anularea acțiunii.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs pârâtul, fără a indica motivele de casare, susținând că a

achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanță și solicitând pe fondul

dreptului dedus judecății, admiterea recursului.

La data de 18 octombrie 2004

recurentul G.G. a formulat cerere pentru suspendarea executării sentinței

civile nr. 1170 din 25 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului.

Prin încheierea de ședință din

camera de consiliu din data de 13 ianuarie 2005, în temeiul dispozițiilor art.

300 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a stabilit cauțiunea în cuantum de

1.000.000 lei, fixând termen pentru soluționarea cererii la 3 martie 2005,

odată cu judecarea recursului.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile

formulate în justiție se timbrează conform legii, nerespectarea acestei

obligații fiind sancționată de dispozițiile art. 20 alin. (3), cu anularea.

Prevederile legii privind taxele

judiciare de timbru au fost corect interpretate și aplicate în cauză, în

condițiile în care pentru termenul din 4 martie 2004, pârâtul-recurent a fost

legal citat, conform art. 85 C. proc. civ., cu menționarea obligației de a

achita taxa de timbru stabilită de instanță și a cuantumului acesteia.

Chiar prin motivele de recurs,

astfel cum au fost formulate, recurentul nu contestă legalitatea stabilirii

obligației de a achita taxa judiciară de timbru, ci invocă faptul că nu a putut

să se deplaseze la Primăria municipiului Suceava, unde trebuia achitată, din

motive de sănătate, fără a face și dovada susținerilor sale.

Anularea ca netimbrat a apelului, ca

urmare a nedepunerii taxei judiciare stabilită în sarcina apelantului s-a

dispus în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

astfel că recursul este nefondat.

În ceea ce privește cererea de

suspendare a executării sentinței civile nr. 1170 din 25 noiembrie 2003

pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, va fi respinsă ca fiind fără obiect.

De asemenea urmează a dispune

restituirea către recurent a cauțiunii în cuantum de 1.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul G.G. împotriva deciziei nr. 487 din 4 martie 2004 a Curții

de Apel Suceava, secția civilă.

Respinge ca fiind rămasă fără obiect

cererea de suspendare a executării deciziei recurate și dispune restituirea

către pârâtul G.G. a cauțiunii în sumă de 1.000.000 lei consemnată prin

chitanța nr. 103104 seria C.F. din 13 ianuarie 2005 la Oficiul Poștal București

37 cu mențiunea „încasării pentru D.V.B.L sector 2 București”.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.