ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3961/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 2 septembrie 2004, reclamanții C.G., L.R., B.A., R.C., G.G., S.B., S.O., S.M.,

E.B., I.G., R.G., F.V., A.B. și T.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Educației și Cercetării, U.M.F. Gr. T. Popa Iași și U.E. București,

în principal, anularea deciziei nr. 8836 din 3 octombrie 2000 a Senatului

U.M.F. Gr. T. Popa, Iași prin care s-a dispus anularea diplomelor de licență și

anularea actului de control al Comisiei de Control nominalizată prin Ordinul nr.

4707 din 28 septembrie 2000, iar în subsidiar, obligarea pârâților la plata

daunelor materiale și morale în sumă de 700.000 Euro.

În cauză, la 13 ianuarie

2005, au formulat cererea de intervenție în interes propriu, intervenienții T.C.,

M.S., A.B., F.V., A.G. și T.E., întemeiată pe aceleași motive de fapt și de

drept.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 237

din 10 februarie 2005, a admis excepția tardivității acțiunii și a cererii de

intervenție în interes propriu, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. ultim

din Legea nr. 29/1990, respingându-le, ca tardiv formulate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că acțiunea reclamanților, înregistrată la 2 septembrie 2004

și cererea de intervenție în interes propriu din 13 ianuarie 2005, au fost

tardiv formulate, depășindu-se termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim

din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sus-menționatei

sentințe au declarat recurs, reclamanții și intervenienții, criticând-o pentru

nelegalitate potrivit art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență

că în mod greșit s-au respins, ca tardiv formulate, acțiunea și cererea de

intervenție în interes propriu, deși nu s-a făcut dovada comunicării de către

pârâte, a actelor administrative a căror anulare este solicitată.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 5 alin. ultim

din Legea nr. 29/1990, termenul de decădere de un an curge de la data

comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.

În speță, instanța de fond a

reținut tardivitatea acțiunii reclamanților, precum și a cererii de intervenție

în interes propriu formulată de intervenienți, deși pârâtele nu au făcut dovada

comunicării actelor administrative a căror anulare este solicitată.

Hotărârile judecătorești pe

care instanța de fond își întemeiază soluția, nu se referă la nici unul dintre

reclamanții sau intervenienții din dosar, ci la alte persoane care nu sunt

părți în această cauză.

Capătul de cerere referitor

la plata daunelor materiale și morale nu a fost examinat și soluționat de

instanță care a omis să se pronunțe, deși a fost învestită prin acțiune, și cu

privire la plata daunelor potrivit art. 12 din Legea nr. 29/1990.

Așa fiind, prin admiterea

recursului declarat de reclamanți și intervenienți, se va casa sentința atacată,

cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a se face dovada

comunicării de către pârâte, a actelor administrative a căror anulare se

solicită, către recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.G., L.R., B.A., R.C., G.G., S.B., S.O., S.M., E.B., I.G., R.G., F.V., T.C., A.B.,

A.G. și T.E. împotriva sentinței civile nr. 237 din 10 februarie 2005 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2005.